The fairies (Zânele)

Ieri, Teatrul Naţional Tg. Mureş în colaborare cu Teatrul Naţional Sibiu ne-a adus la Tg. Mureş o poveste spusă de o trupă din Franţa. O poveste cu cele 4 zâne anotimpuri, urcate pe picioroange, sau cum li se mai spune pe la noi, catalige, simbol al mesagerilor magici din alte lumi, au evocat în spectacolul lor feeric, visele şi imaginaţia omului. Ce a fost foarte interesant în acest spectacol este că au dansat la început pe melodia Ederlezi a lui Goran Bregovic, care parcă a invocat ploaia, apoi spectacolul a continuat şi ploaia s-a inteţit iar zânelor le-a trebuit şi lor umbrele. Toate cele 3 zâne anotimpuri aveau umbrele asortate iar iernii i s-a oferit o umbrelă neagră. Când am văzut acest lucru am preferat să rămân în ploaie şi i-am oferit umbrela mea pentru a fi si ea în ton cu celelalte. A fost un spectacol absolut magic, la final fetele au intrat în Teatrul Naţional care ne-a adăpostit de ploaie pentru următorul spectacol, acela de dansuri braziliene.

Şi totuşi, Aglaonema Maria înfloreşte

Tot o minunăţie a naturii, zic eu, pentru că de când am această plantă nu a înflorit şi ba mai mult pe net scrie că nu înfloreşte. Floarea durează foarte puţin, se deschide şi apoi iar se închide într-o frunză, se vede foarte bine în poză floarea nouă şi cea care deja s-a închis şi care este în dreptul orei 7.

(În)Depărtare

"Când un bărbat iubeşte o femeie, simte periodic nevoia de a se depărta puţin înainte de a se apropia încă puţin." John Gray

Regula de doi, simplă

"Al tău, a mea. Îmbrăţişez, oftezi. Sărut, gemi. Plâng, mângâi. Ţip, taci. Nu vorbesc, ţipi. Ascult, cânţi. Îngân, murmuri. Clipesc, tremuri. Doresc, te oferi. Aprind, explodezi.

Indiferent, clocotitoare. Zâmbesc, sclipire în irişi. Râd, sari neastâmpărată. Dorm, priveşti. Visez, păzeşti. Miros, pluteşti. Sorb, curgi. Păşesc, admiri. Cad în adoraţie, te preumbli. Gol în stomac, te insinuezi. Plec, ţi-e teama. Zbor, mă aştepţi.

Mi-e dor, te răscoleşti. Revin, mă bănuieşti. Te vreau, mă primeşti. Pătrund, te înalţi. Fumez, m-ai iertat. Încep, termini. Alerg, mă potoleşti. Stau, mă porneşti. Mi-e lene, îmi faci poftă. Uit, îmi aduci aminte.

Ignor, mă trezeşti. Urăsc, mă plezneşti. Trăiesc, speri. Te vezi prin mine, mă înmulţesc prin tine. Simplific, complici. Stric, repari. Distrug, rabzi. Mă frămânţi, n-ai chef.

Mă îngrijorezi, nu exişti. Mă dori, ai fost. Mă omori încet, n-ai fost nicicând plecată. Sunt complet, eşti jumătate până la întreg. Te iubesc, străluceşti. Suspin, treci. Mă liniştesc, apui. Număr orele, vezi infinitul. Toată viaţa, dincolo de moarte.

Sunt tânar, îmbătrânesc. Te ţin de mână, vrei toată inima. Regret, zâmbeşti. Aştept, trăieşti. Închid ochii, mă iubeşti. Am trăit o viaţă, abia acum începe. Am fost două păreri, acum trăim."

-Mihai Morar -

Bujorii de la Zau de Câmpie

Pentru prima dată în viaţă, deşi ştiam de multă vreme de Rezervaţia de bujori de la Zau de Câmpie, am ajuns să o văd, dar din păcate... am ajuns prea târziu.
Am dat crezare unei ştiri TV care spunea că au înflorit bujorii la Zau şi că spectacolul naturii durează 10-12 zile şi am mers azi acolo. În mod normal ar fi trebuit să vedem un câmp plin de bujori roşii dar florile au fost deja scuturate.
Această rezervaţie are şi o legendă care spune că în partea locului trăia un împărat care avea doi fii, cel mare rău, invidios iar cel mic frumos şi bun. Cel mic cutreierând padurile din jur a întâlnit o fată frumoasă, fata pădurarului, de care s-a îndrăgostit. Fratele cel mare îl invidiază pentru dragostea lui şi într-o zi, întorcându-se ei de la vânătoare şi fiind cu barca pe unul din lacuri, îl arunca pe cel mic în lac unde acesta se îneacă. Aflând despre moartea iubitului, fata pădurarului s-a aşezat pe o pajişte lângă lac şi a început să plângă cu atâta durere încât lacrimile ei deveneau sânge şi unde cădeau pe pământ, se prefăceau în flori de bujor de culoare sângerie.
Chiar dacă nu am văzut "rezervaţia miraj" în toată splendoarea ei, drumul până acolo pe marginea lacurilor de la Zau de Câmpie a fost foarte frumos, am realizat cât de frumoasă poate fi viaţa în natură, departe de betoanele oraşelor noastre şi de tot ritmul nebun în care viaţa noastră se desfăşoară.
Este păcat că lumea nu ştie la timp despre fenomenul înfloririi bujorilor de stepă care trăiesc din 1932 pe dealurile Zau-lui şi nu evadează pentru câteva ore în natură pentru a se bucura de frumuseţea naturii.
Cu siguranţă voi căuta să merg în anii următori acolo, în timpul inflorescenţei bujorilor, pentru peisajul în sine şi pentru liniştea de acolo, pentru faptul că te umple de viaţă şi energie.