Se afișează postările cu eticheta credinţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta credinţă. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 iulie 2017

În Turnul cu ceas din Tg. Mureș

Spre marea mea rușine, abia acum am ajuns să urc în Turnul cu ceas al Prefecturii din Tg. Mureș. Gândul ăsta nu mi-a dat pace multă vreme, așa că am ajuns să îl pun în practică, am vizitat în sfârșit obiectivul turistic.

Ca să poți urca în turn, trebuie să-ți cumperi bilet de la Casieria Palatului Culturii, nu de la Prefectură! Apoi un ghid ar trebui să îți povestească despre obiectiv. În cazul nostru, nu s-a întâmplat așa, deci am rămas cu povestea de pe placa comemorativă prinsă pe zidul de lângă urcarea în turn, povestea românilor care au fost întemnițați aici sub turn pentru că nu s-au dezis de limba română și de credința strămoșească în perioada Primului Război Mondial.

Scările de urcare în turn sunt foarte frumoase, o parte din piatră, o altă secțiune din urcuș făcându-se pe scări din fier forjat, și chiar sus de tot urci pe scări din lemn. Ajungi în final într-un balcon orientat în cele patru zări, unde poți admira panorama Tg. Mureș-ului, în față deschizându-ți-se priveliști foarte frumoase ale orașului văzut acum de sus. Mai mult, în turn se află clopote de fier inscripționate în limba maghiară și care bat scurt la oră fixă. Tot acolo se află, dar mai ascuns vederii, mecanismul ceasului de pe fațada turnului.

Localnici fiind, am avut plăcerea să fim noi "ghizi" pentru o familie de bucovineni, cărora le-am arătat de acolo de sus din turn și alte obiective de vizitat în Tg. Mureș și pe care sperăm că le-au identificat de jos din oraș și vizitat, astfel ca să rămână cu o amintire frumoasă despre Tg. Mureș, după ce și-au exprimat nemulțumirea că au plătit vizita la acest obiectiv și ghidul nu le-a povestit nimic despre Turnul Cu ceas din Tg. Mureș. Eu sper doar că acest mic inconvenient a fost unul izolat, posibilul motiv fiind acela că la vizita grupului anterior, cineva spărsese un geam de la turn și ghidul trebuia să adune cioburile după turiștii necivilizați iar noi eram ultimul grup care vizita turnul în ziua respectivă.






















marți, 27 octombrie 2015

Alții... despre mine

Că ziceam în postarea anterioară despre o frumoasă declarație de dragoste...
 
Mi-am amintit, ce frumos, acum mulți ani, cineva drag m-a văzut așa: "Mari, tu ești o mină de aur! Va fi fericit bărbatul care te va descoperi!" Atunci nu am înțeles, nu am dat importanță, ba mai mult, nici nu am crezut, îmi părea un compliment mult prea exagerat...
 
Timpul a trecut și la începutul lui Septembrie anul acesta, la Alba Iulia în Cetate, m-am privit în oglindă și m-am văzut mai frumoasă decât știam eu... (nu mă refer la "ambalaj" cât mult mai mult la conținut).
 
 
Și cum se întâmplă rar ca cineva să-ți spună niște lucruri frumoase și sincere, zilele trecute, cineva și mai drag, mi-a spus: "Mari, ești o femeie minunată! Să nu lași pe nimeni să te facă să crezi altceva!"
 
Simt că vorbele acestea au venit din adâncul inimii... Mulțumesc!

marți, 4 septembrie 2012

Aproape de cer

Am ajuns iarăşi, după mulţi ani de când am urcat deasupra norilor în Bucegi, la o altitudine la fel de mare dar de această dată în Munţii Parâng, la 2228 m, Vârful Păpuşa. Mi-am propus încă de anul trecut să merg pe Transalpina şi visul meu s-a realizat.
Transalpina este mult, mult mai frumoasă decât Transfăgărăşanul!
Şi pentru că mi-a plăcut mult la Rânca, staţiunea care s-a născut datorită Transalpinei, sper ca odată, cândva, iarna, să ajung acolo şi să văd imensitatea aceea de brazi împodobiţi în mantie albă, să aud cum scârţâie zăpada sub bocanci şi cum trosnesc lemnele în foc seara, până în miez de noapte.

Pentru că până anul acesta nu ştiam că există două Sarmizegetuse în România, mi-am împlinit dorinţa de a le vedea pe amândouă, una Sarmizegetusa Ulpia Traiana, vechea capitală a Daciei Romane, pe drumul dintre Haţeg şi Caransebeş iar cealaltă în inima munţilor, după ce te străduieşti să străbaţi un drum forestier de 20-25 km până să ţi se dezvăluie ea, absolut fascinanta Sarmizegetusa Regia, capitala vechii Dacii.

Şi pentru ca să fie încântarea spirituală completată cu o perlă a creştinătăţii românești, am ajuns şi la Mănăstirea Prislop, locul unde se odihneşte Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Pentru a ajunge la mormântul Părintelui, se urcă prin pădure de la mănăstire până se ajunge pe o pajişte în vârful căreia este cimitirul. Ce m-a impresionat încă de cum am intrat pe pajişte, a fost mirosul izbitor al florilor, miros care se simţea foarte puternic deşi era aer liber. Mormântul Părintelui Arsenie Boca, este simplu, identic cu restul mormintelor din cimitir şi totuşi unic, plin de flori şi înconjurat cu crini regali albi, iar crucea la care se închină lumea venită din toate colţurile ţării este încrustată la fel de simpu: "Arsenie Ieromonahul".