Am scris la postarea trecută de pe blog că are numărul 300.
Au trecut mai mult de 6 ani de când țin cu pasiune și perseverență acest
blog pe care, așa cum am mai scris aici, îl numesc „colțișorul meu de frumos”. Am adunat pe acest blog tot felul
de lucruri ce m-au fascinat și pe care am ales să le păstrez în lumea virtualului pentru că mă
reprezintă într-un fel sau altul. Găsiți aici de la povești de călătorie, la poze, muzică, reclame, citate și alte chestii frumoase...
Pentru că prima postare de pe blog se numea Începuturi...
(„Pluteşte
drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că
Dumnezeu îl va inventa într-adins ca să-ţi răsplătească ţie îndrăzneala. –
Regina Isabela către Cristofor Columb”), acum că am ajuns la 300 de postări, am
senzația că s-a încheiat un ciclu numerologic, (și nu numai), și că urmează, cum ar zice
Compact, “Un alt început”…
M-am gândit să asociez acest nou început cu un răsărit de soare, fotografie pe care am făcut-o demult, în urmă cu aproape 20 de ani, în ziua de
5 Septembrie 1998, dimineața foarte devreme, în Costinești... Calitatea
imaginii nu este chiar una "the best", la vremea respectivă aveam un aparat Kodak
cu film și nu aveam avantajele de astăzi în ceea ce privește tehnologia, dar am
avut un ochi bun (pe atunci vedeam lumea fără ochelari și priveam prin orificiul acela mic al aparatului foto, nu pe un display) și am prins un peisaj din categoria: Păstrează clipa!
