luni, 3 decembrie 2012

Pe vremuri...


... într-un mic sat, trăia un preot care avea în biserica sa un candelabru cu douăzeci şi patru de lumânări. An de an, în fiecare zi a lunii decembrie, până în Ajunul Crăciunului, preotul acesta aprindea câte o lumânare, pregătind astfel marea sărbătoare care urma.

Dorind să aducă puţină lumină şi linişte în casele lor, credincioşii din acel sătuc îşi împleteau câte o coroniţă de brad pe care o aşezau la loc de cinste. Fiind oameni săraci, ei aşezau în coroniţă doar patru lumânări, aprinzându-le pe rând, în fiecare duminică a lunii decembrie.

Când se aprindeau lumânările, toată familia se strângea în jurul coroniţei cântând colinde şi împărtăşindu-şi gânduri, spre curăţirea sufletului.

Şi în ziua de azi, oamenii din acest sătuc aşteaptă venirea Crăciunului, când casele lor se vor umple de lumină, astfel vestindu-se naşterea Domnului.