În drumurile mele din astă vară am tot întâlnit lanuri de floarea soarelui pe care în trecut le-am mai fotografiat pentru că îmi plac la nebunie dar de mulţi, mulţi ani nu am intrat într-un lan de grâu copt. Acum m-am oprit pentru câteva minute şi în răcoarea serii am stat şi am mirosit grâul. Oare câţi dintre voi vă amintiţi acest miros? Pentru că, da, grâul copt are un miros extraordinar care-mi aminteşte de copilărie.
