În viteză

Vorbeam zilele acestea cu nişte prieteni, despre lumea în care trăim.

Am constatat că secolul acesta nu degeaba este numit "secolul vitezei", că, pe bune, totul se mişcă într-un ritm năucitor. Şi asta, datorită gradului mare de acces la informaţie, datorită faptului că activităţile noastre de zi cu zi s-au schimbat mult în comparaţie cu cele de acum 15-20 de ani.

Ne-am amintit cu nostalgie de anii de studenţie, când trăiam într-o lume mai puţin virtuală, când ne jucam table sau cărţi pe pătură în iarba din curtea căminului studenţesc, când mergeam la bibliotecă să citim o carte bună sau când ieşeam la cinematograf cu vreun iubit sau o iubită. Şi ritmul acela era normal, chiar dacă uneori eram defazaţi cu pi/2 din cauza celor mai frumoase chefuri la care am luat parte vreodată.

Cum oare atunci aveam suficient timp pentru toate iar acum suntem atât de grăbiţi? Înclin să cred că ritmul de viaţă al zilelor noastre şi informatizarea în exces sunt mai mult decât dăunătoare nouă tuturor dar mai ales generaţiilor care vin în urma noastră, copiilor care învaţă să cultive legume şi fructe în gradini virtuale, unde timpul nu mai are răbdare nici măcar cu evoluţia firească a legilor naturii...