La un moment dat citeam: "Oamenii inteligenţi nu au acces larg la fericire. E greu să fii fericit, seren, jovial şi în acelaşi timp foarte inteligent. "
Cred că vine o vreme când inteligenţa descoperă fericirea, atunci când ne dăm seama că suntem prinşi într-un vârtej în care, daca am continua să existăm, ne-am pierde identitatea. În acest moment, trebuie să facem ceva pentru a scăpa din tumult, pentru a găsi o cale de ieşire la suprafaţă.
Şi atunci ne oprim din drum, căutăm liniştea, calmul şi, vorba unui prieten, "începem să străbatem drumul mai încet, tocmai pentru a vedea frumuseţea pietricelelor de pe margine".
Vin şi zic că doar oamenii inteligenţi pot fi cu adevărat fericiţi, pot vedea lucrurile simple şi se pot bucura de frumuseţea lor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Tine și de inteligenta sa descoperi fericirea, dar nu numai. Si un om mai puțin inteligent, poate fi fericit. Diferența este, ca dacă ești inteligent poți face asta conștient, adică sa te oprești puțin sa vezi acele pietricele de pe marginea drumului.
RăspundețiȘtergere