Am primit de la bunică-mea nişte crini îmbobociţi. S-au deschis foarte frumos şi i-am pozat să-i vedeţi şi voi.
Dintre toate tipurile de crini pe care i-am văzut şi mirosit, aceştia din grădina bunicii îmi plac cel mai mult. În primul rând pentru că au un miros extraordinar şi în al doilea rând pentru că sunt de un alb imaculat.
Seara miros mult mai intens decât în timpul zilei, răspândind în apartament un miros puternic, dar în rondoul de flori vă închipuiţi ce misto trebuie sa fie, mai ceva ca într-o fabrică de parfumuri. Vă ziceam la un moment dat că îmi place mirosul florii de păr şi că, dacă aş putea, l-aş transpune într-un parfum, exact la fel aş face şi cu aceşti crini care te îmbată cu parfumul lor. Din păcate, încă nu m-au luat în studiu cei de la fabricile de parfumuri ca să producă după simţurile mele olfactive :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu