marți, 30 iunie 2015
marți, 9 iunie 2015
Ambasador pentru o zi
Zilele trecute am primit titlul de "Ambasador BIO pentru brandul Napolact" din partea echipei de marketing din companie. Împreună cu alte câteva colege, am avut sarcina de a influența cât mai mulți colegi să se îmbrace o zi în verde. Și am reușit. Am făcut multe poze pe care le-am înscris într-un concurs și m-am gândit să particip și eu cu pozele de mai jos.
Dacă e să legăm pozele într-o scurtă povestioară aș spune cam așa: starea de BIO nu începe acum ci cu mulți ani în urmă, când s-a format în companie o echipa de marketing din care am avut șansa să fac parte. De-a lungul anilor am avut diverse proiecte frumoase dintre care cel mai drag mi-a fost proiectul cu panglică și simbolul siluetei umane. De atunci păstrez în suflet proiectul ăsta materializat printre altele și în medalioane de aur.
Între timp, cariera profesională a luat o altă direcție: folosesc des "telefonul bio" și mă bucur că pot savura în tihnă în fiecare dimineață o cafea bio peste care adaug din belșug lapte BIO de la Napolact.
Vă invit și pe voi să vă creați propriile stări BIO și să le trăiți din plin.
luni, 1 iunie 2015
Prima cafea cu mama mea
Într-o reclamă TV
la berea Timișoreana e o idee care te îndeamnă să-ți amintești prima bere cu tatăl tău
(asta în cazul în care ești bărbat, sau nu?).
Pornind de la asta, am încercat
să-mi amintesc prima cafea cu mama mea. Nu am reușit! Nu am reușit nici
măcar să-mi amintesc de prima mea cafea, posibil că a fost cândva în timpul
facultății și nu a fost ceva memorabil. Însă îmi amintesc perfect prima țigară
cu mama mea! A fost pe când aveam vreo 4-5 ani și „lucram” cu mami la vie în
grădina noastră de la Ciunga. Mami făcuse o pauză de țigară și am vrut să fumez
și eu așa cum fumează oamenii mari. Mami mi-a dat o țigară și m-a învățat cum
se face: “o ții așa și tragi din
ea cât poți tu de tare”. Vă închipuiți ce a ieșit: m-am înecat cu fum, ochii
s-au înroșit și au început să-mi curgă lacrimile și așa m-am lecuit de țigări
pentru totdeauna.
În schimb,
cafelele cu mama mea le savurăm de obicei în
week-end-uri. Preferabil în curtea casei noastre de la țară sau în Tg. Mureș, în ultima vreme de preferință la Atelierul de
Cafea, o cafenea relativ nouă și aproape de noi, vis-a-vis de Mureș Mall. Ce ne atrage aici este atmosfera de vechi dată în special de muzica ce se
revarsă în surdină, atât în interiorul cafenelei cât și pe terasa de afară,
împletită cu decorul și el în concordanță cu specificul localului.
Am citit în
materialele lor informative că produsul “locomotivă” al acestei afaceri este cafeaua Miscela Michela, un amestec de
cafele (miscela) creat după gustrile capricioase și rafinate ale unei femei Mihaela, care împreuna cu soțul/iubitul/prietenul ei Costi, au
dat viață acestei cafenele.
Câteva lucruri de
originalitate raportat la alte cafenele din oraș: mașini de cusut Singer țin
loc de mese, în loc de lustre, din tavan atârnă borcane în interiorul cărora
sunt becuri, pe pereți sunt tablouri vechi cu poze de familie sau portrete din secolul
20, în interior sunt tot felul de obiecte vechi, telefoane cu disc, patefoane,
fiare de călcat și altele.
Ce oferă cafeneaua
ca mod de a atrage clienții sunt ingenioasele espressii ale zilei care te îndeamnă să te oprești și să savurezi o cafea, serile de jazz sau seri mult mai speciale cum a
fost cea de Tango Argentinian, seară în care o veche prietenă a mea din Cluj,
Ioana Lascu împreună cu partenerul ei de dans au încântat publicul mureșean.
Pe lângă toate
astea, cafeneaua, prin specificul ei, servește drept cadru pentru diverse ședințe foto în cazul unor evenimente speciale. Și asta, poate pentru că, Atelierul
de Cafea este locul unde mirosul și aroma cafelei învălie simțurile și dau sens unor povești de dragoste... de demult...
„Toarnă-mi te rog
câteva cuvinte frumoase în cafea ca să simt că e dimineață”. Anonim
Fotografiile au
fost preluate de pe pagina de Facebook/Atelierul de Cafea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
