Ce înseamnă să ai haz

"61" zice Ceasornicul ... cel care ne măsură destrămarea...

"16" zice Omul ... în goana lui prin viață...

și totuși ...

La mulți ani, MAMA !

Prima cafea cu mama mea

Într-o reclamă TV la berea Timișoreana e o idee care te îndeamnă să-ți amintești prima bere cu tatăl tău (asta în cazul în care ești bărbat, sau nu?). 

Pornind de la asta, am încercat să-mi amintesc prima cafea cu mama mea. Nu am reușit! Nu am reușit nici măcar să-mi amintesc de prima mea cafea, posibil că a fost cândva în timpul facultății și nu a fost ceva memorabil. Însă îmi amintesc perfect prima țigară cu mama mea! A fost pe când aveam vreo 4-5 ani și „lucram” cu mami la vie în grădina noastră de la Ciunga. Mami făcuse o pauză de țigară și am vrut să fumez și eu așa cum fumează oamenii mari. Mami mi-a dat o țigară și m-a învățat cum se face: “o ții așa și tragi din ea cât poți tu de tare”. Vă închipuiți ce a ieșit: m-am înecat cu fum, ochii s-au înroșit și au început să-mi curgă lacrimile și așa m-am lecuit de țigări pentru totdeauna.

În schimb, cafelele cu mama mea le savurăm de obicei în week-end-uri. Preferabil în curtea casei noastre de la țară sau în Tg. Mureș, în ultima vreme de preferință la Atelierul de Cafea, o cafenea relativ nouă și aproape de noi, vis-a-vis de Mureș Mall. Ce ne atrage aici este atmosfera de vechi dată în special de muzica ce se revarsă în surdină, atât în interiorul cafenelei cât și pe terasa de afară, împletită cu decorul și el în concordanță cu specificul localului. 

Am citit în materialele lor informative că produsul “locomotivă” al acestei afaceri este cafeaua Miscela Michela, un amestec de cafele (miscela) creat după gustrile capricioase și rafinate ale unei femei Mihaela, care împreuna cu soțul/iubitul/prietenul ei Costi, au dat viață acestei cafenele.

Câteva lucruri de originalitate raportat la alte cafenele din oraș: mașini de cusut Singer țin loc de mese, în loc de lustre, din tavan atârnă borcane în interiorul cărora sunt becuri, pe pereți sunt tablouri vechi cu poze de familie sau portrete din secolul 20, în interior sunt tot felul de obiecte vechi, telefoane cu disc, patefoane, fiare de călcat și altele.

Ce oferă cafeneaua ca mod de a atrage clienții sunt ingenioasele espressii ale zilei care te îndeamnă să te oprești și să savurezi o cafea, serile de jazz sau seri mult mai speciale cum a fost cea de Tango Argentinian, seară în care o veche prietenă a mea din Cluj, Ioana Lascu împreună cu partenerul ei de dans au încântat publicul mureșean.

Pe lângă toate astea, cafeneaua, prin specificul ei, servește drept cadru pentru diverse ședințe foto în cazul unor evenimente speciale. Și asta, poate pentru că, Atelierul de Cafea este locul unde mirosul și aroma cafelei învălie simțurile și dau sens unor povești de dragoste... de demult...

„Toarnă-mi te rog câteva cuvinte frumoase în cafea ca să simt că e dimineață”. Anonim

Fotografiile au fost preluate de pe pagina de Facebook/Atelierul de Cafea

https://www.facebook.com/AtelieruldeCafea?fref=ts

Răbdare pentru mama mea

“O las pe mama să-mi spună despre toate dezastrele de care aude la televizor. O ascult vorbindu-mi despre toate problemele cu care se confruntă omenirea. Nu mă deranjează să mă pună la curent cu toate bolile rudelor noastre şi cu cine a mai murit în familia mai apropiată sau mai îndepărtată. Nu mă deranjează că nu face lucrurile aşa cum îmi place mie, iubesc mâncarea pe care o face ea chiar dacă nu foloseşte cele mai sănătoase ingrediente, îmi plac hainele ei chiar dacă nu sunt din material de cea mai bună calitate, înţeleg că închide caloriferele în camerele în care nu stă pentru că vrea să facă puţină economie, o ascult cu drag povestindu-mi despre tot ce vrea, ba chiar îi pun întrebări, ca să simtă că mă interesează detalii”.
Aşa mi-a spus, cu lacrimi în ochi, prietena mea Monica, unul dintre cei mai frumoşi oameni de pe planetă. Monica mea locuieşte în Scoţia, dar pentru câteva zile a venit în vacanţă la mine şi-a m-a surprins “certându-mi“ mama pentru că face economii la sacii de gunoi şi foloseşte pungile de la cumpărături. Mi s-a părut că eram oarecum îndreptăţită să o cert. Curăţase nişte vinete, vinetele au lăsat apă, apa s-a scurs în găleată, eu am vrut să duc punga la gunoi, am lăsat o dâră de apă de-a lungul bucătăriei, ocazie cu care mi-am amintit încă o dată cum ne zgârcim noi, românii, la tărâţe şi plătim mai mult pe făină. În maşină mă plângeam Monicăi despre cât de greu este să schimbăm obiceiurile părinţilor noştri. M-a ascultat cu răbdare, după care mi-a servit dintr-o suflare toată pledoaria de mai sus.
“Eşti fix ca soră-mea. Nici ea nu are răbdare cu ei. Eu nu o supăr pe mama cu nimic niciodată pentru că nu ştiu câte zile mai are de trăit şi vreau să mă bucur de fiecare întâlnire pe care o mai am cu ea. Crezi că-i mai schimbăm noi după 70 de ani în care au făcut lucrurile într-un fel? Şi-apoi, de ce am încerca să-i schimbăm?”
Sigur că nu i-am dat imediat dreptate, dar gândindu-mă mai târziu la ce mi-a spus, n-aveam cum să nu recunosc faptul că cele mai mari aşteptări le am de la oamenii cei mai apropiaţi mie: de la mama şi de la fiică-mea.
“- Cum sunteți? l-am întrebat într-o zi pe prietenul meu care se confrunta cu aceeași problemă legat de tatăl lui.
- E un drăguț. Are cele mai bune intenții. Nu vrea decât să mă ajute. Dar după o zi în care vorbesc cu o mie de nebuni, când ajung acasă și începe și el să-mi spună diverse probleme îmi pierd răbdarea”.
Dacă mai căutăm răbdare pentru copii şi mai găsim câte un pic, pentru părinţi ne rămâne din ce în ce mai puţină. Ei sunt cei care plătesc de regulă stresul nostru, nemulţumirile cotidiene, eşecurile, alegerile greşite, deciziile mai puţin inspirate. Monica mea are dreptate. O să încerc să fac abstracţie de toate obiceiurile mamei care nu se potrivesc cu obiceiurile mele şi o să încerc să mă bucur şi să o răsplătesc pentru toată grija pe care a avut-o şi pe care o are în continuare cu noi, pentru toată răbdarea şi toată dăruirea ei. Mi-e greu să-mi imaginez cum aş vrea să fiu eu tratată de copilul meu peste câţiva ani, dar voi face acest exerciţiu de imaginaţie şi voi acţiona în consecinţă. Ceea ce vă doresc şi vouă.

preluat de pe: www.catchy.ro, un articol de Mirela Retegan

Lacrimi în Noaptea Bucuriei

Scenă: Pe scările Catedralei, în Noaptea de Înviere, o femeie firavă, mărunţică, cu doi copii în jurul ei şi cu trei lumânări aprinse în mână. La un moment dat, din spatele ei, prin mulţime se avântă nervos un bărbat cu o fetiţă mai mică decât ceilalţi doi copii pe care o îmbrânceşte pe scări la picioarele mamei şi strigă "ţine-o tu, că pe mine mă enervează". Fetiţa căzută jos începe să plângă iar mama stinge lumânările şi o ia pe micuţă în braţe. I-am văzut ochişorii înecaţi în lacrimi după care, mama cu cei trei copii intră în catedrală să se roage în Noaptea de Înviere probabil şi pentru o viaţă mai liniştită...

Unde este Dragoste, acolo este Viaţă

Pentru MAMA și BUNICA

De 8 Martie, pentru Mama mi-aș dori ca timpul să rămână pe loc și să o am aproape atât cât voi trăi...

Pentru bunica ce-aș dori?
Să fie sănătoasă.
Și să mă aștepte-n prag mereu
Cu vorba ei duioasă.
Cu ochii strălucind de drag,
Când mă zărește-n poartă,
Dar când o strâng la pieptul meu,
O lacrimă îi scapă.
Lui Doamne Doamne eu mă rog:
- Doamne, din cer, de sus,
Vegheaz-o pe bunica mea
Că o iubesc nespus.

La mulți ani, Mami și Buni !!!

Flori la aniversare

de la mami şi buni, preferatele mele frezii după care mami a umblat azi tot oraşul pentru a le găsi şi din acest motiv apreciez şi mai mult gestul, mulţumesc. Vă iubesc mult!

de la fam. Rusu Mirela, Sabin şi Ovidiu un buchet frumos, o surpriză plăcută, sincer nu mă aşteptam, vă mulţumesc dragi prieteni

La o tablă

De când joc table, şi asta este cam de vreo 10 ani, o aşa înfrângere ruşinoasă nu am întâmpinat. Sâmbătă, 24 Aprilie 2010, ... marţi ... :))

Cel mai bun psiholog din lume