Se afișează postările cu eticheta cafea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cafea. Afișați toate postările

marți, 9 iunie 2015

Ambasador pentru o zi

Zilele trecute am primit titlul de "Ambasador BIO pentru brandul Napolact" din partea echipei de marketing din companie. Împreună cu alte câteva colege, am avut sarcina de a influența cât mai mulți colegi să se îmbrace o zi în verde. Și am reușit. Am făcut multe poze pe care le-am înscris într-un concurs și m-am gândit să particip și eu cu pozele de mai jos.

Dacă e să legăm pozele într-o scurtă povestioară aș spune cam așa: starea de BIO nu începe acum ci cu mulți ani în urmă, când s-a format în companie o echipa de marketing din care am avut șansa să fac parte. De-a lungul anilor am avut diverse proiecte frumoase dintre care cel mai drag mi-a fost proiectul cu panglică și simbolul siluetei umane. De atunci păstrez în suflet proiectul ăsta materializat printre altele și în medalioane de aur.

Între timp, cariera profesională a luat o altă direcție: folosesc des "telefonul bio" și mă bucur că pot savura în tihnă în fiecare dimineață o cafea bio peste care adaug din belșug lapte BIO de la Napolact.

Vă invit și pe voi să vă creați propriile stări BIO și să le trăiți din plin.




duminică, 21 septembrie 2014

O casă, ce casă! Casa "See you!"

Am pornit din casă cu gândul să fac o plimbare până la Platoul Corneşti. De pe geam nu am văzut ce nori negri şi deşi erau azi pe cerul oraşului. Totuşi nu m-am descurajat pentru că bătea un vânticel care, mi-am zis eu, o să ducă norii. Nu a fost aşa. Urcând pe strada Bradului, m-a prins ploaia fix în dreptul casei din imagine. Nu am observat-o niciodată în graba maşinii. Acum însă mi-a atras atenţia şi am aruncat o privire. Arhitectură modernă, altceva decât se obişnuieşte la noi. Şi îmi place. Pentru că ploaia cădea tot mai deasă, m-am adăpostit sub copacul din gard, un mesteacăn ale cărui frunze destul de dese mă protejau oarecum, dar nu era îndeajuns. Am ochit pe partea opusă un garaj care avea o boltă la intrare şi m-am mutat acolo. Cred că am stat o jumătate de oră până a trecut ploaia, timp în care nu m-am mai săturat să privesc casa. Nu cu jind, pentru că nu râvnesc. Doar cu gândul la cât de frumoase trebuie să fie dimineţile de vară pe terasa acestei case, sau în spatele acestor ferestre imense prin care pătrunde o mare de lumină, unde cu siguranţă cafeaua este povestită de doi oameni frumoşi, poate încă tineri şi care au un gust al frumosului mai aparte. Sau cine ştie...