Ce să faci cu ... o umbrelă?

Am niște umbrele brand-uite, din acelea ne-pliabile și care sunt mai incomode. M-am gândit că am nevoie și de o umbrelă practică, una care să încapă în rucsac sau în poșetă și care să mă reprezinte. 

Am găsit asta:

Este mai mult decât folositoare! De ce? Pentru că, mai mult decât destinația ei de bază, aceea de a te feri de ploaie, designul ei (portativul muzical, florile) și ploaia care cade din cer, sunt o adevărată terapie prin muzică. Asta dacă ploaia este abundentă. Altfel, este mult mai mișto să "umblați prin ploaie". Vă propun să încercați!

Iată mai jos ce utilitate au găsit niște tîrgumureșeni umbrelelor. Mi-a plăcut mult ideea asta. Este vorba de o florărie care nu e poziționată pe o arteră intens circulată din oraș, ci este undeva pe strada Horea. Sunt sigură că au și alte idei frumoase de a-și atrage clienții.

Viaţa e un dans în ploaie

O casă, ce casă! Casa "See you!"

Am pornit din casă cu gândul să fac o plimbare până la Platoul Corneşti. De pe geam nu am văzut ce nori negri şi deşi erau azi pe cerul oraşului. Totuşi nu m-am descurajat pentru că bătea un vânticel care, mi-am zis eu, o să ducă norii. Nu a fost aşa. Urcând pe strada Bradului, m-a prins ploaia fix în dreptul casei din imagine. Nu am observat-o niciodată în graba maşinii. Acum însă mi-a atras atenţia şi am aruncat o privire. Arhitectură modernă, altceva decât se obişnuieşte la noi. Şi îmi place. Pentru că ploaia cădea tot mai deasă, m-am adăpostit sub copacul din gard, un mesteacăn ale cărui frunze destul de dese mă protejau oarecum, dar nu era îndeajuns. Am ochit pe partea opusă un garaj care avea o boltă la intrare şi m-am mutat acolo. Cred că am stat o jumătate de oră până a trecut ploaia, timp în care nu m-am mai săturat să privesc casa. Nu cu jind, pentru că nu râvnesc. Doar cu gândul la cât de frumoase trebuie să fie dimineţile de vară pe terasa acestei case, sau în spatele acestor ferestre imense prin care pătrunde o mare de lumină, unde cu siguranţă cafeaua este povestită de doi oameni frumoşi, poate încă tineri şi care au un gust al frumosului mai aparte. Sau cine ştie...

https://www.bnab.ro/2012/proiecte/1/362/

http://www.igloo.ro/articole/casa-see-you/

Din groapă în groapă

Scriu acestea în speranţa că scrisul meu va schimba ceva, că mă voi face auzită şi că cei care trebuie să acţioneze o vor face!

Desigur multă lume cunoaşte, pe traseul Braşov-Sighişoara-Tg. Mureş-Alba Iulia-Sibiu, scurtătura care ocoleşte oraşul Turda, scurtătură pe care se intră la Hanul Pescarilor şi se iese la Unirea-jud. Alba, pe sensul de mers deja menţionat. Înainte să se dea în folosinţă partea de autostradă care ocoleşte Turda, scurtătura de care scriu era mai intens circulată. Acum însă şoferii aleg varianta cu autostrada ca să ajungă la Alba Iulia, scurtătura nu mai are aşa mare importanţă. Pentru că până acum o porţiune din această scurtătură, aproximativ 1,5-2 km, la limita dintre judeţele Cluj şi Alba dar aparţinând de judeţul Cluj, era petecită periodic, fără a se face un lucru responsabil, de calitate, care să fie şi durabil, porţiunea asta este mai tot timpul plină de gropi.

Şi ce gropi! Cratere! Am surprins câteva în pozele de mai jos, cred că unele au adâncimea de 25-30 cm. Ideea este că, dacă treci pe acolo, trebuie să faci slalom printre ele şi e aproape imposibil să nu iei una. Mai grav este când plouă şi gropile sunt pline de apă, am prins şi asta şi nu te simţi chiar confortabil la gândul că poţi să-ţi strici maşina pe un astfel de drum.

Şi tot aştept să se-ntâmple ceva... Până atunci, admir apusuri de soare splendide, la ora când de regulă trec pe acolo

Natura în culori splendide

Tg. Mureş, Primăvara 2013, plimbare într-o după-amiază de Aprilie, ploaie, arbust îmbobocit-înflorit înviorat cu picuri de ploaie, culoare splendidă pe care doar natura o poate oferi

The fairies (Zânele)

Ieri, Teatrul Naţional Tg. Mureş în colaborare cu Teatrul Naţional Sibiu ne-a adus la Tg. Mureş o poveste spusă de o trupă din Franţa. O poveste cu cele 4 zâne anotimpuri, urcate pe picioroange, sau cum li se mai spune pe la noi, catalige, simbol al mesagerilor magici din alte lumi, au evocat în spectacolul lor feeric, visele şi imaginaţia omului. Ce a fost foarte interesant în acest spectacol este că au dansat la început pe melodia Ederlezi a lui Goran Bregovic, care parcă a invocat ploaia, apoi spectacolul a continuat şi ploaia s-a inteţit iar zânelor le-a trebuit şi lor umbrele. Toate cele 3 zâne anotimpuri aveau umbrele asortate iar iernii i s-a oferit o umbrelă neagră. Când am văzut acest lucru am preferat să rămân în ploaie şi i-am oferit umbrela mea pentru a fi si ea în ton cu celelalte. A fost un spectacol absolut magic, la final fetele au intrat în Teatrul Naţional care ne-a adăpostit de ploaie pentru următorul spectacol, acela de dansuri braziliene.

Picături de ploaie stilizate