duminică, 21 aprilie 2013
Povestea unei ALZ
ALZ a fost o întâmplare, o maşină cumpărată la mâna a doua şi care avea numarul MS 06 ALZ. Un Renault Clio verde cu care am cutreierat ţara românească din Bucovina şi până la Tulcea, de la Bucureşti până în Satu Mare. În străinătate nu a mers cu mine buburuza asta, cine ştie, poate a fost cu vechiul ei stăpân... Am fost prietene din 2002 până în 2007 când, cu părere de rău, ne-am despărţit... Am făcut împreună 125.000 de km. M-am bucurat că a ajuns până la urmă pe mâini bune, la un alt stăpân de treabă, care are grijă de ea...
ALZ nu mai este de acum o întâmplare, pentru că datorită unei campanii a Renault cu o poveste a unei maşini Clio care se transformă dintr-una veche într-una nouă, mai frumoasă, mai fiabilă,
aşa şi vechea ALZ s-a transformat în 4 Iulie 2007 într-una nouă, MS 77 ALZ (deşi iniţial cei de la înmatriculări au botezat-o din greşeală MS 77 LAZ), 77 fiind anul naşterii mele, şi care, deşi este Dacia Logan de culoare roşu foc metalizat, o simt la fel de prietenoasă ca şi pe cea veche, dovadă că şi brand-urile româneşti de maşini pot concura cu maşinile străine fară nici o problemă. Avem împreuna îndată 6 ani şi peste 50.000 km.
Din întâmplare mă mai întâlnesc în trafic cu câte o ALZ, dar nu foarte des, fiind o combinaţie nu tocmai uzuală şi dacă nu are o semnificaţie anume, lumea nu-şi botează maşina ALZ. Semnificaţia ALZ-ului meu este o mare iubire, iubire care vine din urmă,de peste 11 ani şi înseamnă dragostea mea pentru şofat, ataşamentul pentru lucruri în care pui suflet şi multă trudă. De curând, ALZ-ul meu şi-a găsit o soră geamănă în maşina unui coleg de serviciu, un Ford cu numărul MS 99 ALZ, număr care este legat de numele fetiţei lui Aliz. Le-am făcut o poză împreună pentru că este o întâmplare rară ca două maşini cu numere gemene să fie în acelaşi timp şi în acelaşi loc alăturate.
joi, 11 februarie 2010
Şofez, nu mă las condusă!
şi anume: "atenţie, trec avioane!".
După câtiva ani, am invăţat de la un prieten nişte reguli de conducere nescrise şi astfel pot spune că acum conduc, "ca bărbaţii", doar am deja 150.000 km conduşi. Doar parcarea laterală cu faţa nu-mi iese aproape niciodată şi atunci fac laterala spate, care întotdeauna îmi reuşeşte din prima.
Îmi plac drumurile lungi, nu mă obosesc, condusul este una dintre pasiunile mele şi în acelaşi timp este o modalitate de relaxare. Dacă m-aş fi născut într-un alt secol, cred că aş fi condus o trăsură :) dar pentru că în zilele noastre nu se mai poartă, conduc un Logan roşu deşi maşina visurilor mele este Volvo S80.
Nu-mi place pe locul din dreapta decât atunci când vreau sa-l cunosc cu adevărat pe bărbatul de la volan. Trebuie neapărat să conducă mai bine decât mine!