Astăzi Mami a pus degetul pe hartă și a nimerit: Lăpușna. Undeva de la Reghin în sus, pe Valea Gurghiului.
La drum, cu Europa FM, tocmai aflăm că berzele s-au întors la noi și că sunt monitorizate atent. Într-adevăr sunt montate niște camere video către cuiburi. Nu numai la Dumbrăvioara s-au întors berzele ci și prin alte sate din zonă.
După ce facem dreapta, înainte de a intra în Reghin, la un moment dat se face o pajiște cu mulți arbori seculari. Îmi amintesc de o poveste-pildă de la terminarea liceului: "Nu fiți o trestie la o margine de lac, fiți un stejar falnic pe coama unui deal! Dacă vine o furtună și pleacă trestia la pământ nimeni nu observă. Dacă vine o furtună și doboară stejarul, toată lumea va zice: ce stejar falnic, sigur a fost doborât de o furtună foarte puternică."
.
Ne gândim la destinația finală Lăpușna, crezând că e o stațiune. Ajungem la capăt de drum. E o mănăstire. Mănăstirea Lăpușna. Tipic maramureșean. Înăuntru o slujbă de botez la finalul căreia călugărul ne povestește că biserica a fost strămutată din satul Comori, comuna Gurghiu. Biserica datează la fel ca și cele maramureșene de la anii 1600-1700 și până la 1937 a fost biserica satului Comori. Regele Carol al II-lea a cumpărat biserica de lemn și a demontat-o bucată cu bucată și a adus-o la Lăpușna cu ajutorul carelor trase de boi, așezând-o în apropierea Castelului Regal de vânătoare de pe malul pârâului Secuieu, aproape de vărsarea acestuia în râul Gurghiu. Este pictată înăuntru pe lemn de către Toader Popovici (Toader Zugravul). Înăuntru lumina este dată doar de candelabrele cu lumânari de ceară și candele cu ulei. Mi-a mers la suflet această micuță și liniștitoare mănăstire. Sper să revin acolo la un moment dat.
La întoarcere, cu mai multă liniște în noi, vedem unele lucruri pe care la dus nu le-am observat: o cădere de apă ca o cascadă în miniatură, multe punți peste râul Gurghiu, bodega din satul de odinioară, cu masă și scaune din bușteni.
Pe tot cursul râului doar o pensiune de 3 margarete, Ovidiu & Paula, www.ovidiu-paula.ro cu gazde foarte primitoare și cu niște trofee frumoase imediat la intrare. Sus de tot, la Castelul Regal am înțeles că se poate beneficia de cazare și masă dar nu am fost. Poate într-o altă incursiune.
Vis-a-vis de pensiune o căbănuță faină, să-i zicem Cabana Vulturul.
Frumoasă ieșirea de azi, chiar dacă a fost vremea cam rece, o bună parte din drum am mers chiar prin ninsoare, s-au împletit 3 anotimpuri: toamnă, iarnă și primăvară.
