O casă, ce casă! Casa "See you!"

Am pornit din casă cu gândul să fac o plimbare până la Platoul Corneşti. De pe geam nu am văzut ce nori negri şi deşi erau azi pe cerul oraşului. Totuşi nu m-am descurajat pentru că bătea un vânticel care, mi-am zis eu, o să ducă norii. Nu a fost aşa. Urcând pe strada Bradului, m-a prins ploaia fix în dreptul casei din imagine. Nu am observat-o niciodată în graba maşinii. Acum însă mi-a atras atenţia şi am aruncat o privire. Arhitectură modernă, altceva decât se obişnuieşte la noi. Şi îmi place. Pentru că ploaia cădea tot mai deasă, m-am adăpostit sub copacul din gard, un mesteacăn ale cărui frunze destul de dese mă protejau oarecum, dar nu era îndeajuns. Am ochit pe partea opusă un garaj care avea o boltă la intrare şi m-am mutat acolo. Cred că am stat o jumătate de oră până a trecut ploaia, timp în care nu m-am mai săturat să privesc casa. Nu cu jind, pentru că nu râvnesc. Doar cu gândul la cât de frumoase trebuie să fie dimineţile de vară pe terasa acestei case, sau în spatele acestor ferestre imense prin care pătrunde o mare de lumină, unde cu siguranţă cafeaua este povestită de doi oameni frumoşi, poate încă tineri şi care au un gust al frumosului mai aparte. Sau cine ştie...

https://www.bnab.ro/2012/proiecte/1/362/

http://www.igloo.ro/articole/casa-see-you/

Un om pe nişte scări

BRAVO elevilor de la Liceul de Artă din Tg. Mureş pentru măiestria artistică de care au dat dovadă, pictând cele două bine-cunoscute scări din Tg. Mureş: Scările Rakoczi şi Scările de la Furnica.

Ideile sunt total diferite, una cu motive geometrice într-o împletire de roşu şi negru, cealaltă o armonie de culori care dezvăluie un chip de om, citeam undeva că sugerează diversitatea ca naţii, culturi, religii, limbi vorbite etc. dar că înainte de toate astea suntem OAMENI. Mi-a plăcut mult ce au vrut să transmită cu aceast proiect.

O notă optimistă adusă peisajului urban, un motiv în plus pentru care, spun cu dragă inimă că îmi iubesc oraşul.

"Taina" de la cununie

Andreea, colega mea de serviciu cu care ne ştim de 13 ani, s-a recăsătorit azi. Mi-a spus de ceva vreme că urmează să aibă nunta la sfârşit de August şi mi-am dorit să îi ofer un buchet de flori în această zi specială pentru ea.

Am ales un buchet drăguţ din frezii şi irişi şi m-am dus la biserică. Mi-a plăcut foarte mult Andreea - mireasă, simplă, elegantă şi foarte naturală! La fel şi slujba religioasă de la Catedrala Mare din Tg. Mureş. Preotul Negruţiu a fost deosebit, a început ceremonia cu un imn dedicat mirilor, a continuat cu cele preoţeşti în astfel de cazuri şi a încheiat cu o lecţie: îndemnul pentru miri de la final l-a făcut foarte în taină, astfel că a fost auzit doar de miri şi naşi. Probabil că intenţionat a fost rostit în taină, tocmai pentru a-i face să se concentreze şi mai mult pe cele spuse, ca să realizeze că spune ceva doar pentru sufletul lor şi să-şi însuşească ca pe o pildă, pentru tot restul vieţii.

Foarte frumos! Andreea, îţi doresc această căsătorie până la adânci-bătrâneţi.

Din groapă în groapă

Scriu acestea în speranţa că scrisul meu va schimba ceva, că mă voi face auzită şi că cei care trebuie să acţioneze o vor face!

Desigur multă lume cunoaşte, pe traseul Braşov-Sighişoara-Tg. Mureş-Alba Iulia-Sibiu, scurtătura care ocoleşte oraşul Turda, scurtătură pe care se intră la Hanul Pescarilor şi se iese la Unirea-jud. Alba, pe sensul de mers deja menţionat. Înainte să se dea în folosinţă partea de autostradă care ocoleşte Turda, scurtătura de care scriu era mai intens circulată. Acum însă şoferii aleg varianta cu autostrada ca să ajungă la Alba Iulia, scurtătura nu mai are aşa mare importanţă. Pentru că până acum o porţiune din această scurtătură, aproximativ 1,5-2 km, la limita dintre judeţele Cluj şi Alba dar aparţinând de judeţul Cluj, era petecită periodic, fără a se face un lucru responsabil, de calitate, care să fie şi durabil, porţiunea asta este mai tot timpul plină de gropi.

Şi ce gropi! Cratere! Am surprins câteva în pozele de mai jos, cred că unele au adâncimea de 25-30 cm. Ideea este că, dacă treci pe acolo, trebuie să faci slalom printre ele şi e aproape imposibil să nu iei una. Mai grav este când plouă şi gropile sunt pline de apă, am prins şi asta şi nu te simţi chiar confortabil la gândul că poţi să-ţi strici maşina pe un astfel de drum.

Şi tot aştept să se-ntâmple ceva... Până atunci, admir apusuri de soare splendide, la ora când de regulă trec pe acolo

Fabulă

Într-un sat, o vacă grasă,

Cum sunt vacile tâmpite,

Dar frumoasă şi lăptoasă,

S-a gândit să se mărite. 

Boii, de la mic la mare,

Au venit cu tot belşugul,

Toţi voiau să se însoare,

Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată, 

Cu avere şi trusou, 

Îi respinge îngâmfată : 

„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,

Care pătimaş mă strânge,

El e genul meu, tip bine,

Armăsar sadea, pur-sânge !” 

Vaca, tot făcându-i curte,

Îşi atinse idealul, 

După tratative scurte, 

S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !” 

Comenta în pom o cioară, 

„El - aristocrat de rasă.

Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând, ce tragedie ! 

Vaca se certă cu calul,

Pân'departe-n deal la vie, 

S-auzea întreg scandalul. 

În zadar, când stingea lampa,

Vaca-n fiecare noapte,

Se plimba făcând pe vampa, 

Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,

Ca jucând pe îndrăgostita,

Calul, furios, îi trase, 

Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,

Vaca prinse a pricepe,

Cum că soţul ei mai are, 

Trei amante, toate iepe. 

Asta-i prea de tot, îşi zise, 

Îl dau dracului de cal. 

Şi-ntr-o seară părăsise,

Domiciliul conjugal. 

Slabă, galbenă, uscată,

De necazuri şi nevoi, 

Vaca noastră, resemnată, 

Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale, 

Vaca multe a-nvăţat.

Primul bou ieşit în cale,

Îl acceptă de bărbat. 

Nunta lor a fost vestită, 

Că s-a dus prin văi ecoul,

„Ce pereche potrivită ! 

Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.

El cu munca , ea tapaj.

Este, fără vorbă multă, 

Tipul clasic de menaj. 

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,

un măgar) ,c-aşa-i măgarul,

Prin păduri mai zăboveşte, 

Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie, 

Măgăria ce ne-o spune.

Totul e că-n căsnicie,

Treaba merge de minune. 

Vaca poate, ştie satul,

Chiar şi grajdul să-l răstoarne.

Boul nu-i decât bărbatul.

Ca dovadă, poartă coarne ! 

Şi aşa, trec ani şi ani, 

Şi precum am prins de ştire, 

Au făcut şi trei juncani,

Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea, de faţă ,

Nu e nici un lucru nou, 

Pentru orişicare vacă, 

Soţul ideal e-un BOU ...

Artă din nisip

Floarea pasiunii

Am văzut-o întâmplător pe terasa vecinilor mei de la ţară.
Am fotografiat-o pentru că era superbă şi am afişat-o pe Facebook să o vadă şi prietenii mei.
Aşa am aflat că se numeşte "Floarea pasiunii" - o denumire foarte exotică la fel ca şi inflorescenţa de o frumuseţe incredibilă. Popular i se mai spune şi "Coroana lui Iisus" şi legat de asta este o legendă privind petalele, staminele şi pistilul care sunt asociate cu apostolii (zece doar, mai puţin Iuda şi Petru), coroana de spini şi cuiele bătute pe cruce în corpul Mântuitorului. Am mai căutat informatii pe net şi am găsit cum că seara degajă un miros plăcut, eu am fotografiat-o la amiaza şi atunci nu mirosea. Când mai merg acasă o să o miros seara pentru a mă putea bucura pe deplin de armonia de culori şi miresme.
Am adăugat-o şi aici pe blog, colţisorul meu de frumos.