Flori de piatră

Am fost la Ciunga în week-end şi am văzut un rondou cu flori de piatră. De mult vroiam să fac o poză cu astfel de flori într-o localitate din drumul nostru, însă m-am trezit cam tarziu, pe când se ofiliseră. La Ciunga încă erau în floare. Soarele era la asfinţit şi lumina cădea foarte fain pe ele, asa ca am făcut o fotografie. Am dus şi eu acolo un plic de seminţe şi le-am pus însă nu au răsărit, deşi am respectat instrucţiunile de pe plic. Mă gândesc să "fur" de undeva câteva plăntuţe (ştiţi că florile ca să se prindă trebuie să le furi) să le pun în grădină, poate aşa ne vom putea bucura şi noi de acest colorit superb al florilor de piatră.

YouTube - La Roux - In for the Kill

YouTube - La Roux - In for the Kill

Distracţii din Week-end

Am ieşit în seara asta la o bericică în Week-end. Unde altundeva în Târgu Mureş, în miezul verii, dacă nu la Week-end. Aici e atmosferă de vacanţă, indiferent de zi. Am ajuns pe când lumea se retrăgea de la plajă şi baie. În cursul săptămânii este mai lejer, însă la sfârşit de săptămână se umple de turiştii de week-end din oraşele învecinate şi nu numai, am văzut maşini de CJ, BV, AB, BN. Cine vrea să se bucure de o baie pe cinste, alege luni seara pe răcoare, în această zi se schimbă apa din bazine. În plus, poţi alege un fotbal pe nocturnă, volei pe nisip sau o partidă de tenis de masă. Ca noutăţi de sezon, am remarcat îngheţata italienească sub formă de granule şi prăjitura olandeză cu miere şi caramel. Am facut şi nişte poze să vă fac poftă de o bere rece şi să vă zic să profitaţi încă o lună de plajă, baie şi muzică, cică sezonul se închide pe 15 Septembrie dar daca o ducem încă bine cu temperaturile, posibil să se mai prelungească două săptămâni.

Ursus Beer

Sari

Dance with the wolves

Maidanezul dalmaţian

În urmă cu 20 de ani, bunicul a adus acasă un căţeluş negru ca tuciul, pe care l-am botezat, după culoarea blăniţei, Negro. Mi-l amintesc şi acum cât era de jucăuş, cum sărea pe banca din curte şi cum îi era frică să mai coboare.

Căţelul acesta s-a ataşat foarte mult de noi şi de bunicu' mai ales. Când s-a stins el, am înţeles legătura puternică dintre om şi câine. La o lună după ce s-a dus bunicu', s-a dus şi Negro.

De atunci n-am mai avut câine la casă.

Insă, de câteva săptămâni, s-a întâmplat să ies din bloc şi să aud plâns de căţeluşi. Într-un geamantan, lângă bloc, cineva a părăsit 9 pui de câine. Unul dintre ei mi-a plăcut la nebunie, alb cu pete negre, un dalmaţian de maidan. L-am luat şi l-am dus la buni. Îl cheamă Codiţă. E tare drăgălaş, se gudură pe lângă noi, dar şi face pe nebunul, a prins deja să muşte şi buni i-a făcut o jordiţă cu care îl mai pune cu botul pe labe.

Mi-e teamă la gândul că va creşte şi tot ghemotocul acesta de căţeluş se va transforma într-un căţel adevărat, stăpân pe curtea de la ţară. Codiţă va fi un privilegiat, nu va cunoaşte lanţul, va zburda prin curte şi ne vom bucura de voioşia lui.