duminică, 14 februarie 2016

Între cer și pământ

Poate cel mai frumos simț artistic din multitudinea de proiecte de izolare a blocurilor din Tg. Mureș. Am aflat întâmplător că are un frate geamăn în Cluj Napoca... și posibil că în Tg. Mureș este singurul de acest fel.

Modul de a îmbina culorile mi se pare desprins dintr-o poveste... 

"Între cer și pământ" aș denumi armonia dintre cele două culori. 

Poate trebuie să fi un pic altfel ca să îți placă asta, și mă bucur că s-a nimerit să fie tocmai blocul meu cel care a fost astfel însuflețit prin culori. Verdele ierbii se urcă încet către cer iar cerul cu albastrul său infinit coboară pe pământ. Sau, de ce nu, te poți duce cu gândul la niște ochi frumoși..., când albaștri când verzi, în care e o încântare să te pierzi... Așa am intuit eu gândurile proiectantului și cred că nu am greșit mult...

Spun doar atât: Îmi place! Mă regăsesc aici și chiar mă duce cu gândul acasă... Acasă acesta este astfel mai aproape de primul acasă!







marți, 27 octombrie 2015

Alții... despre mine

Că ziceam în postarea anterioară despre o frumoasă declarație de dragoste...
 
Mi-am amintit, ce frumos, acum mulți ani, cineva drag m-a văzut așa: "Mari, tu ești o mină de aur! Va fi fericit bărbatul care te va descoperi!" Atunci nu am înțeles, nu am dat importanță, ba mai mult, nici nu am crezut, îmi părea un compliment mult prea exagerat...
 
Timpul a trecut și la începutul lui Septembrie anul acesta, la Alba Iulia în Cetate, m-am privit în oglindă și m-am văzut mai frumoasă decât știam eu... (nu mă refer la "ambalaj" cât mult mai mult la conținut).
 
 
Și cum se întâmplă rar ca cineva să-ți spună niște lucruri frumoase și sincere, zilele trecute, cineva și mai drag, mi-a spus: "Mari, ești o femeie minunată! Să nu lași pe nimeni să te facă să crezi altceva!"
 
Simt că vorbele acestea au venit din adâncul inimii... Mulțumesc!

duminică, 25 octombrie 2015

Bunica mea, frumoasă ca și Octombrie

Mă gândeam astăzi că o să treacă Octombrie fără să postez nimic aici. 

În luna aceasta au fost două evenimente importante pentru mine: bunica a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani și după douăzeci de ani, m-am revăzut cu colegii de liceu. 

Chiar dacă cele două zile au fost foarte frumoase, astăzi bunica mea mi-a facut cea mai frumoasă declarație de dragoste: "Doar pentru tine mai trăiesc!"










sâmbătă, 26 septembrie 2015

Castelul Cantacuzino îl găzduiește pe Salvador Dali

De Bușteni sunt sigură că cea mai mare parte a românilor nu numai că au auzit dar au și fost aici. Ce mulți însă nu știu, este că aici se află un castel foarte frumos, Castelul Cantacuzino, aflat la poalele Muntelui Zamora și redat circuitului turistic în anul 2010. Castelul a fost construit in perioada 1901-1911 de către prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino. Ca o ironie a sorții, prințul nu se bucură de castelul acesta decât doi ani, în anul 1913 el murind.

Cine ajunge aici sunt sigură că va rămâne multă vreme în suflet cu imaginea absolut superbă care se dezvăluie ochilor de pe terasa castelului și anume Bucegii în toată splendoarea lor și toată stațiunea Bușteni de la un capăt la altul al ei, la poalele acestor munți.

Aici la castel se intâmplă tot felul de evenimente cultural-artistice și mondene. Una dintre sălile castelului are o acustică foarte bună, a. î. se țin aici, într-un cadru restrâns ce-i drept, concerte de muzică clasică fără a fi necesară sonorizarea modernă sau, ce-mi amintesc acum, Cătălin Botezatu a avut aici o prezentare de modă. Altceva ce am văzut cu vizita asta aici a fost o sesiune foto pentru un manechin din străinătate, sigur îndrăgostit și el de panorama de la castel.

Dar adevăratul motiv pentru care am revenit la Castelul Cantacuzino este expoziția Salvador Dali, artistul spaniol suprarealist, care la numai 16 ani, a afirmat vizionar: "Voi fi un geniu, iar lumea mă va admira."




















joi, 17 septembrie 2015

Grădina Zmeilor - Meteora românească

Grădina Zmeilor... am văzut câteva imagini la Antena 3, la emisiunea România la Înălțime. Mi-am dorit mult să ajung aici. S-a nimerit să fie într-o zi superbă de început de toamnă...  Nu era nimeni care să viziteze în același timp cu noi. Nu era nicăieri vreun material de pe care să te documentezi, un panou, pliante sau ceva informativ legat de asta, asa că doar am văzut și ne-am umplut de măreția acestor locuri care mi-au amintit de stâncile de la Meteora grecească...

Am căutat să completez imaginile de mai jos cu povestea Grădinii Zmeilor și am găsit și preluat cele de mai jos de pe: www.romanialibera.ro

"Vizitatorii sunt atrași de frumusețea legendelor scornite de localnici, dar și de peisajul spectaculos, unic în lume.
Una dintre cele mai frumoase și mai interesante rezervații naturale din Transilvania este Grădina Zmeilor, din apropierea satului Gâlgău Almașului, din județul Sălaj. Stâncile sculptate de acțiunea vântului, a ploii și a zăpezii au devenit personaje fantastice în legendele localnicilor.
Rezervația, situată la aproximativ 10 kilometri de orașul Jibou, are o suprafață de trei hectare. Ea este reprezentată de gresii desprinse din dealul Închieturi, cu o înălțime maximă de 376 de metri. Stâncile cenușii ori galbene sunt reprezentate de așa-numitele gresii de Sânmihaiu.
Din anul 2000, rezervația are statutul de arie protejată. Grădina Zmeilor îi atrage pe fotografii dornici să surprindă farmecul neîntrecut al acestui colț al Sălajului. 

Legende pline de imaginație

Dincolo de frumusețea peisajului, un element care îi atrage pe turiști este reprezentat de bogăția legendelor legate de Grădina Zmeilor. Una dintre ele spune că în Gâlgău Almașului era sălașul unor zmei hapsâni, care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele și l-a aruncat sus pe cer. Ceilalți zmei care veniseră să îi dea o mână de ajutor ortacului lor au fost orbiți de strălucirea neașteptată, iar una dintre fetele furate de zmei, eliberată de voinic, a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformați în stane de piatră încremenite pentru vecie. O altă legendă se referă la stânca botezată de localnici Fata Cătanii. Ea spune că o fată din sat s-ar fi îndrăgostit de un soldat împărătesc. Fata ar fi vrut să fugă cu iubitul ei în lume, însă ar fi fost blestemată de mama sa și s-ar fi transformat astfel în stâncă. Practic, fiecare stâncă din Grădina Zmeilor are propria legendă, indiferent că formațiunea de piatră poartă numele de Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Soldații, Eva, Căpitanul sau Dorobanțul. Mai toate aceste legende caută să explice în mod mitic formarea stâncilor cu forme neobișnuite. În vremurile mai recente, alte stânci, care nu fuseseră botezate de către localnici, au primit nume de genul Acul Cleopatrei sau Sfinxul, date de către savanții care au studiat formațiunile din gresie de Sânmihaiu sau de către custozii rezervației. De câțiva ani, accesul în rezervație a fost ușurat grație unor amenajări realizate de administrația locală, care au dus la sporirea numărului de vizitatori.
Mai multe organizații de promovare a turismului doresc să includă Grădina Zmeilor într-un circuit complex, alături de Grădina Botanică din Jibou, de centrul Zalăului, dar și de marele castru roman de la anticul Porolissum, odinioară cheia de boltă a apărării hotarului de nord al provinciei Dacia romană. Grădina Zmeilor ar urma să fie, însă, promovată și ca brand turistic independent."















duminică, 13 septembrie 2015

Fainoșag ... de Cluj

De câte ori merg în Cluj văd panouri stradale cu mesaje foarte faine. Ăsta e unul dintre ele. 


luni, 7 septembrie 2015

O dorință...


"Dacă dorești să fi fericit, roagă-le la zei să nu-ți îndeplinească toate dorințele." - Seneca

Așa suntem noi oamenii, ne dorim să ni se împlinească toate visele, uitând un adevăr esențial: nu este realist!

Spicuirile de mai jos, preluate de pe Versuri de la: http://www.versuri.ro/ și adaptate în unele locuri cu diacriticele Limbii Române nu sunt o aluzie! Muzica trupei Vama Veche și Vama este aproape sufletului meu, și am extras câteva versuri frumoase, foarte frumoase, poate chiar cele mai frumoase.... d.p.m.d.v...

Pe Domnul Tudor Chirilă l-am întâlnit o singură dată în viață, înainte de un Concert Vama la Alba Iulia, având o credință mare că o să ajung să fac o fotografie cu Dânsul și că-mi va da un autograf...

Pentru Domnul Tudor Chirilă artistul - om dăruit de Dumnezeu cu un mare har, cu un talent deosebit, am un respect și o admirație profundă. Vreau doar să spun Mulțumesc pentru ... o clipă, imortalizată în fotografia de mai jos, doar o clipă,


"cât bat din palme sau când clipesc..."

"ce nume simplu... mai meditați și nu uitați că-n dragoste indiferența-i cea mai grea"

"Am doar optișpe ani, 
iubire...
Lume cît te iubesc!"

"Fata în boxeri... și tricou... Aș vrea să-nvăț să dăruiesc la fel de mult cât te iubesc, oh, Doamne 
Cât te iubesc.."