Se afișează postările cu eticheta aniversare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aniversare. Afișați toate postările

miercuri, 18 mai 2016

Ce înseamnă să ai haz


"61" zice Ceasornicul ... cel care ne măsură destrămarea...


"16" zice Omul ... în goana lui prin viață...


și totuși ...


La mulți ani, MAMA !


duminică, 25 octombrie 2015

Bunica mea, frumoasă ca și Octombrie

Mă gândeam astăzi că o să treacă Octombrie fără să postez nimic aici. 

În luna aceasta au fost două evenimente importante pentru mine: bunica a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani și după douăzeci de ani, m-am revăzut cu colegii de liceu. 

Chiar dacă cele două zile au fost foarte frumoase, astăzi bunica mea mi-a facut cea mai frumoasă declarație de dragoste: "Doar pentru tine mai trăiesc!"










miercuri, 4 februarie 2015

Încă o aniversare, 38 de ani...

Cum mă simt la 38 de ani? În primul rând foarte împăcată cu mine, cu tot ce a însemnat viața mea până acum. Statutul meu de femeie singură, liberă, îl recomand femeilor care se ambiționează să facă parte din cupluri nefericite. Când ești singur ai suficient de mult timp ca să te poți descoperi și înțelege. Să te cunoști bine e foarte important și pentru momentul în care vei fi cu cineva. Anumite lucruri despre tine le afli doar când ești doar tu cu tine. Trebuie să contezi pentru tine și să te respecți. Îmi place să cred că sunt o persoană rațională, care știe foarte bine să discearnă ce face în viață pentru că așa simte sau pentru a bifa un rol de dragul societății. Am primit reproșuri legat de subiectul "Nu-ți faci și tu un copil?". Nu cred că prezența unui copil este prioritară în viața mea, are foarte mare legătură cu ce pot oferi unui copil și nu doar de dragul de a-l avea. Dacă voi ajunge la un moment în care aș simți că viața mea nu mai are sens fară un copil, voi înfia unul dacă voi avea un bărbat alături. Din păcate bărbații pe care i-am cunoscut până acum au fost mai mult decât ok, dar au fost într-o perioadă în care nu ne-am sincronizat, fie din cauza unuia, fie a altuia, fie a ambilor. Chiar dacă am încetat demult să îl caut pe ăla înalt, frumos, deștept, amuzant, loial și bogat, tot am un ideal care îmi încețoșează mintea. Idealul relației. Din acest motiv încerc să încadrez diferite persoane într-un șablon în care nu se potrivește decât fantezia mea. Și atunci, da, e greu să găsesc pe cineva. Am învățat că nimic nu trebuie și că nu pot să intru într-o oarecare relație doar ca să fiu în rândul lumii.... În concluzie, atâta timp cât în interiorul meu e pace, e în regulă, nu mă interesează prejudecățile societății...
 
Deci la 38 de ani: echilibru, pace, liniște, mulțumire, împăcare și dorința de a întâlni pe cineva interesant care să mă completeze pe ici, pe colo ...
 


marți, 7 octombrie 2014

Răbdare pentru mama mea

“O las pe mama să-mi spună despre toate dezastrele de care aude la televizor. O ascult vorbindu-mi despre toate problemele cu care se confruntă omenirea. Nu mă deranjează să mă pună la curent cu toate bolile rudelor noastre şi cu cine a mai murit în familia mai apropiată sau mai îndepărtată. Nu mă deranjează că nu face lucrurile aşa cum îmi place mie, iubesc mâncarea pe care o face ea chiar dacă nu foloseşte cele mai sănătoase ingrediente, îmi plac hainele ei chiar dacă nu sunt din material de cea mai bună calitate, înţeleg că închide caloriferele în camerele în care nu stă pentru că vrea să facă puţină economie, o ascult cu drag povestindu-mi despre tot ce vrea, ba chiar îi pun întrebări, ca să simtă că mă interesează detalii”.
Aşa mi-a spus, cu lacrimi în ochi, prietena mea Monica, unul dintre cei mai frumoşi oameni de pe planetă. Monica mea locuieşte în Scoţia, dar pentru câteva zile a venit în vacanţă la mine şi-a m-a surprins “certându-mi“ mama pentru că face economii la sacii de gunoi şi foloseşte pungile de la cumpărături. Mi s-a părut că eram oarecum îndreptăţită să o cert. Curăţase nişte vinete, vinetele au lăsat apă, apa s-a scurs în găleată, eu am vrut să duc punga la gunoi, am lăsat o dâră de apă de-a lungul bucătăriei, ocazie cu care mi-am amintit încă o dată cum ne zgârcim noi, românii, la tărâţe şi plătim mai mult pe făină. În maşină mă plângeam Monicăi despre cât de greu este să schimbăm obiceiurile părinţilor noştri. M-a ascultat cu răbdare, după care mi-a servit dintr-o suflare toată pledoaria de mai sus.
“Eşti fix ca soră-mea. Nici ea nu are răbdare cu ei. Eu nu o supăr pe mama cu nimic niciodată pentru că nu ştiu câte zile mai are de trăit şi vreau să mă bucur de fiecare întâlnire pe care o mai am cu ea. Crezi că-i mai schimbăm noi după 70 de ani în care au făcut lucrurile într-un fel? Şi-apoi, de ce am încerca să-i schimbăm?”
Sigur că nu i-am dat imediat dreptate, dar gândindu-mă mai târziu la ce mi-a spus, n-aveam cum să nu recunosc faptul că cele mai mari aşteptări le am de la oamenii cei mai apropiaţi mie: de la mama şi de la fiică-mea.
“- Cum sunteți? l-am întrebat într-o zi pe prietenul meu care se confrunta cu aceeași problemă legat de tatăl lui.
- E un drăguț. Are cele mai bune intenții. Nu vrea decât să mă ajute. Dar după o zi în care vorbesc cu o mie de nebuni, când ajung acasă și începe și el să-mi spună diverse probleme îmi pierd răbdarea”.
Dacă mai căutăm răbdare pentru copii şi mai găsim câte un pic, pentru părinţi ne rămâne din ce în ce mai puţină. Ei sunt cei care plătesc de regulă stresul nostru, nemulţumirile cotidiene, eşecurile, alegerile greşite, deciziile mai puţin inspirate. Monica mea are dreptate. O să încerc să fac abstracţie de toate obiceiurile mamei care nu se potrivesc cu obiceiurile mele şi o să încerc să mă bucur şi să o răsplătesc pentru toată grija pe care a avut-o şi pe care o are în continuare cu noi, pentru toată răbdarea şi toată dăruirea ei. Mi-e greu să-mi imaginez cum aş vrea să fiu eu tratată de copilul meu peste câţiva ani, dar voi face acest exerciţiu de imaginaţie şi voi acţiona în consecinţă. Ceea ce vă doresc şi vouă.

preluat de pe: www.catchy.ro, un articol de Mirela Retegan

vineri, 4 iulie 2014

La mulţi ani, MS 77 ALZ !!!

MS 77 ALZ : astăzi este ziua mea. Am împlinit 7 ani, am parcurs în acest timp 57.481 km şi am văzut multe locuri frumoase din România! 
Pentru că merit să-mi fie sărbătorită aniversarea, stăpâna mea mi-a comandat un tort mai special. Se bucură că a terminat de plătit toate ratele cu care "am necăjit-o" în fiecare lună! 
Cofetăria Egreta din Tg. Mureş m-a reprodus sub formă de tort, dintr-un amestec fin de ciocolata, frişcă şi vanilie, combinaţie care se numeşte "Zori de zi" şi este super, super delicioasă. Deşi am vrut să vedeţi că m-am născut în 4 Iulie 2007, cei de la cofetărie au greşit puţin şi au scris doar anul 2014 pe emblema aniversară. Poate pentru că acest an este mai important, doar acum sunt cu adevărat liberă şi pot sa-i dau şi stăpânei mele mai multă libertate, ceea ce desigur îşi doreşte de multă vreme. Pentru că are mare grijă de mine, îi doresc să mă păstreze cât mai mult, pentru că a văzut cu câtă trudă poţi să te bucuri de o maşină nouă şi îi promit că îi voi fi alături încă mult timp. 
Mulţumesc Mari pentru surpriza făcută, ştiu bine că "fac toţi banii!"


luni, 4 februarie 2013

Flori la aniversare

de la mami şi buni, preferatele mele frezii după care mami a umblat azi tot oraşul pentru a le găsi şi din acest motiv apreciez şi mai mult gestul, mulţumesc. Vă iubesc mult!
de la fam. Rusu Mirela, Sabin şi Ovidiu un buchet frumos, o surpriză plăcută, sincer nu mă aşteptam, vă mulţumesc dragi prieteni

sâmbătă, 4 februarie 2012

joi, 30 decembrie 2010

La mulţi ani!

2010, un an cu de toate, cu bune şi mai puţin bune, an în care v-am cam arătat pe aici una alta...

Acum că ne apropiem de noaptea dintre ani, m-am gândit să pun un ultim post pe blog în anul acesta ca să vă mulţumesc celor care m-aţi citit, sper că nu am fost plictisitoare şi că mă veţi urmări şi pe viitor.

Tuturor vă spun să aveţi un An Nou plin de bucurii, sănătate multă şi să vă aducă 2011 tot ce vă doriţi!

Cu drag, un gând bun acum la început de an, un călduros LA MULŢI ANI! şi ... să curgă şampaniaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

joi, 4 februarie 2010

Mirosul florilor de frezia


... dintre flori prefer frezia, iubesc cerul, pescăruşii şi marea, norii, departările, zorii zilelor de vară, îmi place la nebunie muzica celor de la Direcţia 5 ...

... se face că iarna, în fiecare an de ziua mea, primesc flori foarte frumoase, însă doar unele au acel miros special care mă farmecă, este mirosul florilor de frezia ...




Mami şi buni, mulţumesc pentru că întotdeauna mi le oferiţi de ziua mea, sunt cele mai frumoase flori!


vineri, 29 ianuarie 2010

Aniversare

Se apropie cu paşi repezi aniversarea unei vârste foarte frumoase, 33 de ani.

Eu nu obişnuiesc să-mi fac bilanţul la sfârşitul anului calendaristic, aşa cum fac majoritatea, ci la aniversare. Atunci trag linie şi spun a trecut încă un an din viaţa mea, cu bune, cu rele...

Este o aniversare frumoasă, pe care o să o petrec în familie cu mama şi bunica mea şi apoi cu câţiva prieteni. Ce este interesant acum, este că împlinesc exact vârsta terminaţiei anului de naştere al bunicii mele, 1933. Am bunică tânără, ce mai! Şi nu numai bunică, ci şi mamă. Şi o altă fază tare, mama şi eu ne-am născut în ani la fel de frumoşi, 1955 şi, aţi ghicit, 1977.


Aşa că, la o aşa aniversare, nu se poate fără tort. Şi, ca să vă fac puţin poftă, am pregătit un tort de frişcă cu fructe şi cremă de lămâie, şi după cum vedeţi, l-am ornat cu flori cu 4 petale pentru a avea noroc tot anul. Îmi face o deosebită plăcere să-l împart cu cei dragi!


Ce-mi doresc pentru anul care vine? Să avem sănătate, atât mama şi bunica mea cât şi eu şi să mai facem multe aniversări împreună, în 3 sau ... mai mulţi, cum o vrea Dumnezeu.