Dragă Doamne-Doamne,

- Ce-ar fi să-i scrii lui Dumnezeu, Oscar?
- Și de ce să-i scriu lui Dumnezeu?
- Nu te-ai mai simți atât de singur.
- Nu m-aș mai simți singur cu cineva care nici nu există?
- Fă-l să existe.
- De fiecare dată când o să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Și, dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute.
- Și ce să-i scriu?
- Spune-i ce gândești. Gânduri pe care nu le mai spui nimănui, care te apasă, îți rămân în minte și-ți îngreuiază sufletul, te blochează, iau locul ideilor noi și te fac să putrezești. Dacă nu vorbești cu nimeni, o să devii un depozit de gânduri vechi și împuțite.
- OK.
- Și să știi, lui Dumnezeu poți să-i ceri ceva în fiecare zi. Dar atenție! Câte un singur lucru.
- Dumnezeu ăsta al tău nu-i bun de nimic, Tanti Roz. Aladin putea să-i ceară duhului din lampa fermecată trei lucruri.
- O dorință pe zi e mai bine decât trei toată viața, nu?
- OK. Atunci pot să-i comand orice? Jucării, bomboane, o mașină...
- Nu, Oscar. Dumnezeu nu e Moș Crăciun. Nu poți să-i ceri decât lucruri care țin de suflet.


- Dă-mi un pupic.
Asta cu pupicii chiar e o treabă de fete, un fel de nevoie pe care-o simt ele mereu. Peggy mi-a întins obrazul și trebuie să recunosc că și mie mi-a plăcut mult când am pupat-o.
- Noapte bună, Peggy.
- Noapte bună, Oscar.

...de fapt, fiecare ne gândeam de mult la celălalt.
- Ce faci acum, Oscar?
- Dar tu, Peggy?
E incredibil câte avem în comun, aceleași idei, aceleași întrebări.
- Vrei să dormi cu mine?
Fetele astea sunt ceva de speriat. Mie mi-ar fi luat ore, poate săptămâni, poate luni întregi să scot pe gură o frază ca asta, întâi s-o rumeg bine în minte, și-abia apoi s-o spun cu voce tare. Și ea mi-o trântește cât se poate de firesc, de simplu.
- OK.
M-am băgat în patul ei. Stăteam puțin cam înghesuiți, dar a fost o noapte extraordinară.


- Cele mai interesante întrebări rămân întrebări. Și conțin în ele un mister. La fiecare răspuns trebuie să adaugi un "poate". Numai întrebările fără interes au răspunsuri definitive.


- Dragă Doamne-Doamne, m-am prins că veniseși. Și că-mi explicai secretul tău: privește lumea în fiecare zi de parcă ai privi-o pentru prima dată.
Și-atunci, ți-am urmat cuminte sfatul. Pentru prima dată. Contemplam lumina, culorile, copacii, păsările, animalele. Simțeam cum aerul îmi umple nările și mă ajută să respir. Auzeam vocile care răsunau pe coridor ca-n turla unei catedrale. Simțeam că trăiesc. Și mă înfioram de bucurie. De fericirea de a exista. Minunat.
Îți mulțumesc, Doamne-Doamne, c-ai făcut asta pentru mine. Mi se părea că mă ții de mână și că mă duci în miezul misterului, ca să-l contemplu. Îți mulțumesc.

- Dragă Doamne-Doamne, am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viața veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Și-atunci încercăm s-o merităm. Eu care am o sută de ani, știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești, cu atât trebuie să dai dovadă de bun-gust ca să apreciezi viața. Trebuie să devii un rafinat, un artist.

fragmente din romanul Oscar și Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt

O oază de frumusețe

Legat de postarea anterioară, aș lua trei cuvinte și le-aș schimba un pic ordinea. Aș spune așa: oprește-te, nu fă nimic, continuă! Unii vor râde, zicând: frumos exemplu, continuă să nu faci nimic! Alții ca mine, vor continua ce au început cândva, mă refer aici la a scrie pe blogul acesta... deși mi-ar place și mie să stau cu capul la umbră (e și ăsta tot un fel de a sta cu burta la soare, de a nu face nimic) și să citesc, de aceea mă pregătesc pentru asta și deci, continui!

M-am oprit la un moment dat, după ce scrisesem pe acest fel de suport de scris, deși mai mare plăcere ar fi să scriu de mână, însă pe un suport de hârtie nu pot să pun imaginile pe care le-am adăugat aici și să și iasă ceva frumos. Odată, cândva, când mă voi hotărî să nu mai fac nimic ... cu acest blog, pentru că orice începe se și termină la un moment dat, (și nu, nu o să mă apuc de vlogg-ing pentru că nu mă reprezintă) o să pun o ultimă postare pe care probabil o voi numi „Totul are un început și ... un sfârșit..., orice sfârșit este de fapt un nou început...”, și pentru că știu un Fotograf Vagabond, o să-l rog să-mi facă din acest blog cel mai frumos album foto, asta la un preț mult prea mare pe care oricum nu o să i-l pot plăti, așa că o sa-mi facă o bucurie mare pentru când o să fiu bunicuță și o să răsfoiesc chiar cartea scrisă de mine, stând în fotoliu pe prispa casei de la țară, acolo unde este cel mai frumos frumos!

A, să nu uit să precizez ceva: dacă tot n-am făcut nimic pe aici o vreme, totuși am făcut ceva, m-am gândit ... să schimb motto-ul blogului..., l-am boteza(n)t acum „an oasis of beauty”. El, blogul, era asta încă din 2010 când “l-am lansat în on-line” ca să vorbim în termeni la modă acum ... și atunci. Ideea să fac blogul mi-a venit de la un amic Sorin care deja avea unul dar pe o altă temă, apoi un prieten bun căruia i-am povestit de ce m-am apucat, la a doua mea postare pe blog, când eram prea puțin știutoare ce o să fac cu blogul ăsta, mi-a scris așa la comentariile de acolo: “Ține și de inteligență să descoperi fericirea, dar nu numai. Și un om mai puțin inteligent, poate fi fericit. Diferența este, că dacă ești inteligent poți face asta conștient, adică să te oprești puțin să vezi acele pietricele de pe marginea drumului, începem să străbatem drumul mai încet, tocmai pentru a vedea frumuseţea pietricelelor de pe margine”. Gino să știi că discuția aceasta a noastră a fost déclic-ul meu în viață și nu pot exprima prin cuvinte mulțumirea pentru asta! Și pentru că declicurile nu sunt chestii unice, ele au și ele momentele lor de boom și decădere, cu asta mi s-au schimbat un pic raporturile privind percepția frumuseții și a inteligenței (cu fericirea o lămurisem atunci), așa că, “nu există sex-appeal mai puternic  decât inteligența” (vechiul motto al blogului, un citat, personal sau poate preluat și el de undeva de către un ziarist pe care la un moment dat l-am apreciat) s-a transformat în “an oasis of beauty” o expresie în care m-am străduit să traduc cât mai corect românescul colțișor de frumos.

Eu continui să lucrez la visul meu, la a construi oaza mea de frumusețe și dacă voi reuși să aduc cu fiecare postare viitoare un strop de frumos în viețile celor care vor citi, înseamnă că deja lumea a devenit mai frumoasă, pentru simplul fapt că cineva a zâmbit azi!

Take me away

5 Martie 2014 ... clepsidra... firele de nisip... un alt timp... o altă lume...

În fond, orice plecare înseamnă un nou drum deschis spre cunoaştere. Ea poate fi o îndepărtare în spaţiu şi/sau în timp, dublată de o apropiere în suflet.

A ta... Îmbrățișez... Zâmbesc... Visez... Mi-e dor... Sper... Te aștept.... De fapt, nu ești plecat...

 

Doar pentru fete!

Nu toate răspunsurile din lumea asta au nevoie de întrebări!

Uneori, ceea ce se întâmplă, se întâmplă firesc. Și dacă într-o dimineață te-ai trezit fericită culcată pe umărul său, înseamnă că s-a întâmplat.

Atunci tu, femeie frumoasă, înflorești ca un trandafir de iarnă, cules dintre mâinile sale ce te cuprind. Atunci voi, ființe feminine, faceți lucruri care depășesc orgoliul, gesturile și toată lumea ce se rotește în jurul vostru.

10 lucruri pe care trebuie să le faci cu un bărbat…

1. Fii simplă!

Fii simplă alături de el. Fii așa cum ești tu. În ziua în care a decis să îți scrie numele adânc pe inimă, a decis și cu cine să împartă această zi. Cu tine! Fii fericită ținându-l de mână, și nu încerca să creezi baricade pline de cuvinte și mofturi mărunte. Nu îl sufoca cu întrebări, și nici cu mesaje. Da, îi place când îți manifești dragostea față de el, dar îi place să fie o dragoste sinceră. Nu poseda. Oferă-i libertatea să aleagă. Dacă va dori să rămână, va rămâne. Nu încerca să pari altfel, să pui în față orgoliul feminin chiar și când nu ai dreptate. Greșeste și el, dar greșești și tu. Construiește și el, construiește și tu. Nu-ți asuma întreaga dragoste, ai putea ramâne cu ea, doar cu ea. Și nu plânge fără motiv, pentru că el vrea să plângi doar de bucurie.

2. Iubește-l!

Iubește-l așa cum numai tu știi. Ghicește-i dorințele și zilele când e obosit. Iartă-l dacă îți cere sincer iertare. Iartă-l dacă nu știe să facă gesturi romantice, și cuprinde-l când apare la ușa ta cu un buchet. Acceptă trecutul său și fii parte din planurile sale de viitor. Trimite-i un mesaj când e ocupat prin oraş, un răspuns la florile trimise pe facebook și un sărut când te ia prin surprindere. Iubește-l dacă merge cu mașina sau e în troleibuz. Sau când vă primblați ore în șir pe jos. Iubește-l pentru ceea ce este, natural și cu toate neajunsurile. Vezi ca iubirea asta să ajungă și după 30, și după 40 de zile..sau ani. Iubește-l când e îmbrăcat elegant sau apare în fața ta doar în chiloți. Nu inventa dragostea, ci doar construiește-o alături de el. Creând, dorind, iubind!

3. Bucură-te de el!

Chiar și atunci când doarme. Când te privește cu ochii, când mănâncă în fața ta o bucată de tortă, când îți alungă un puf zăpăcit de pe haină. Când te așteaptă fără să adoarmă atunci când te reții la servici și când se trezește întinzând fericit mâinile spre cealaltă parte a patului, știind că ești acolo. Când te sărută pe neașteptate, când te ia în brațe în mijlocul străzii și se laudă în fața tuturor prietenilor că te are aproape. Bucură-te când el e bucuros și când te face pe tine la fel. Când e cu tine și când e în gândul tău. Bucură-te că tu ești prima care știe de succesele sale, și tot prima poți să îl cuprinzi când ceva nu-i merge. Bucură-te când e ca un copil și când ia decizii. Bucură-te că mâine dimineață vei primi de la el un mesaj de dragoste. Iar seara un sărut de dor.

4. Stârnește-i imaginația!

Atunci când ești într-o pijama călduroasă, în haina de iarnă cu puf sau când nu ai nici o haină pe tine, arată-i că îți pasă: de ceea ce gândește și ceea ce vede. Bărbații mai iubesc și cu ochii, uneori doar cu ochii. Și atunci când te dai cu parfum de femeie cuceritoare, și atunci când câteva fire de păr nearanjat îți trec peste ochi. Nu este neapărat să îți cumperi cea mai la modă rochie, și nici să folosești cele mai sofisticate trucuri în arta seducerii. Pricepe-i gusturile și dorințele bărbătești, atinge-l, cuprinde-l, întreabă-l. Apari în fața lui în lenjeria făcută cadou de el. Surprinde-l cu ceea ce ești. Fii diferită față de altele, așa cum altele sunt diferite una de cealaltă. Vorbește-i cu ochii, cu buzele, cu mâinile, cu șoaptele. Bărbaţii au şi ei instincte, dorinţe, plăceri.

5. Spune-i ce simți!

Atunci când între voi există ceva și ceea ce există se numește dragoste, ea trebuie spusă și înțeleasă. Dragostea are cuvinte, simțuri, atingeri și șoapte spuse la ureche. Dragostea are ochi pe care să-i privești și buze pe care să le săruți. Mâini pe care să le atingi și gât după care să îți încolăcești ale tale mâini. Uneori, ”Te iubesc” nu este spus în cuvinte. Uneori, ”Te urăsc” este spus doar în cuvinte, neînţelese. Spune-i când e bun și când nu e bun. Spune-i când ai probleme: doar că fă-o deschis, sincer și fără să te plângi pe toată lumea din jur. Nu-l acuza că tace, poate tu ești prima care trebuie să vorbească. Spune-i că sărută bine și e bun în pat. Sau nu. Pentru toate emoțiile din lume există câte un cuvânt. De cele mai multe ori e suficient să-i vorbești ca lucrurile să o ia din loc.

6. Oferă-i libertate!

Folosește-te de toate lucrurile în comun pe care le aveți. Până în momentul când îți cere să îl lași. Dacă va vrea să faceți lucruri împreună, o va face. Singur îți va oferi libertatea și fiecare clipă din viață. Nu-l impune să fie prezent atunci când nu vrea. Libertatea de a alege probabil e cel mai puternic motiv să rămână alături. Cucerește-l cu personalitatea ta, și nu cu prezența ta, oriunde și oricând. Dragostea nu se numără în secundele petrecute împreună, ci în clipele în care vrea să fiți împreună. Nu-l urmări pas cu pas, căci urmele sale se vor pierde adânc în zăpadă. Liber nu înseamnă să fie independent de tine, ci să fie dependent pentru că așa dorește.

7. Dezbracă-l!

De toate gândurile și emoțiile pe care le trăiește alături de tine. Ajută-l să simtă. Cunoaște ce simte. Descheie-i nasturii de la cămașă și rămâi suspendată cu mâna pe pieptul său. Alungă-i toate neînțelegerile ce se aștern peste dânsul ca niște haine de fier. Dezbracă-l, pentru că îi place. Și îmbracă-i cămașa dimineața, pentru că tot îi place. Dă-i motive să te cucerească. Cere-i motive să îl uimești. Surprinde-l gol pe o margine de pat și cuprinde-i sufletul cu mâinile. Aruncă departe orice fel de haină. Țoale sau gânduri. Goi, vă veți cunoaște cel mai bine. Gol, nu îți va ascunde nimic.

8. Ascultă-l!

Într-o zi, se va așeza cuminte lângă tine și îți va zice hotărât: vreau să îți spun ceva! Atunci nu va trebui să te uimești, să fugi sau să cauți răspunsuri. Atunci va trebui să asculți. Așa că, ce nu ar zice, ascultă-l. Ascultă-l când îți face declarații și când te cuprinde cu vorbele de bărbat decis să te surprindă. Ascultă-l când e furios și când e ca un copil. Ascultă-i bătăile inimii dimineața: ele îți vor spune dacă e fericit lângă tine. Ascultă și răspunde. Nu asculta de el ca de un zeu, pentru că zeii nu ascultă și ei la rândul lor. Ascultă-l când vă certați și când vă iubiți. E cel mai important lucru. Pentru că atunci când va certați, nu înseamnă că nu vă iubiți. Iar atunci când nu vă certați, nu înseamnă că vă iubiți!

9. Fii atentă la gesturi!

Sărută-l pe obraz când e nebărbierit, pentru că îl adori așa și nu altfel. Nu vorbi prostii la orice replică. Îți va zâmbi privindu-ți buzele cum spun cuvinte fără sens și apoi nu îți va mai zâmbi niciodată. Să știi că fiecare bărbat își asumă rolul de erou. Și în primul rând el va dori să fie eroul tău. Deci nu îi refuza ajutorul, nu refuza umărul și sărutul său pe frunte, nu refuza să accepți uneori și capriciile lui bărbătești. Nu contezi doar tu, nici doar el, contează voi! Voi doi! Fă-l să se simtă util, iubit și înțeles lângă tine. Bărbatul nu e ca o bucată de tort dulce pe care ai vrea să o ai mereu în frigider. Bărbatul e cel cu care ai vrea să cumperi, să gătești și să mănânci bucata asta de tort dulce, mereu. Și înțelege că dragostea nu înseamnă momentele când doar tu te simți iubită. Dragostea e când cureți portocala lui mai bine ca a ta, când ai grijă de faptele lui mai bine decât ale tale și când îl înțelegi mai bine decât te înțelegi pe tine.

10. Fiți împreună!

Visați împreună, iubiți împreună, zâmbiți vieții și oamenilor din jur împreună. Trăiți frumos împreună, rezolvați probleme împreună, creșteți copii împreună. Cumpărați, gătiți și mâncați împreună. Împreună alegeți locul pentru vacanță și tot împreună reveniți din vacanță. Împroșcați-vă împreună cu bulgări și cu vorbe frumoase. Hoinăriți pe alee împreună și construiți. Culcați-vă în pat împreună seara și strângeți patul împreună dimineața. Împreună călătoriți și vă bucurați de clipele care vă aduc împreună. Iubiți împreună! Împreună!

Fii simplă! Iubește-l! Bucură-te de el! Stârnește-i imaginația! Spune-i ce simți! Oferă-i libertate! Dezbracă-l! Ascultă-l! Fii atentă la gesturi! Fiți împreună!

sursa: www.yupi.md

De eşti femeie

De ești femeie, ridică-te și spune
Că ești a Universului minune,
Nu aștepta precum un câine hăituit
Să te recheme cel ce te-a gonit.

De ești femeie, spune-o să se știe
Că nu-i pe lume flacără mai vie
Ca tine când te dăruiești iubind.
Ridică-te și mergi, acum, zâmbind !

Să nu te-mbraci în negru sau în zeghe
Nu plânge dacă încă n-ai pereche,
Căci tu ești far și cale și lumină
Și-n tine stă puterea cea divină.

Să nu aștepți ce nu te-a meritat
Căci nu ești câine, ci ești fiică de-mpărat
Și porți în tine moștenirea toată
Ce ți-a lăsat-o Tatăl tău, odată.

De ce nu te privești cu ochii tăi
Și-asculți la glasul celor mici și răi ?
Ori încă n-ai aflat nici pân-acum
Că cei mai slabi se pierd, ades, pe drum ?

De ești femeie, ridică-te și mergi
Pe drumul ce tu singură-l alegi
Și nu te-mpiedica de câte-un cui
Ce-și spune un Adio, numai lui.

De ești femeie, fii și fi-le lor
Acelora ce te iubesc și vor
Să știe că nu e nici o scânteie
Mai luminoasă , cum ești tu, Femeie !

De eşti femeie - Dori Lederer

Culori

Mai frumoasă

Așa, și?! - VUNK

Dacă ai pierdut ceva...

Exemplu de tehnică de consolare la Meister Eckhart în Liber benedictus: dacă ai pierdut ceva, bucură-te cu gândul la ce ţi-a rămas şi, în al doilea rând, gândeşte-te la cei care au pierdut mai mult sau la cei care ar fi fericiţi să aibă cât ţi-a mai rămas ţie după pierderea suferită.

La 35 de ani...

... fericită...

Starea de vrajă

"Fericirea depinde de putinţa fiecăruia dintre noi de a intra în starea de vrajă." - Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut

Învăţăturile unui călugăr

L-am întrebat cum se produc vindecările, ce se întâmplă când cineva vine la el.
”Eu, omul, nu mă gândesc că aş avea ceva de făcut, eu mă deschid şi las Sfântul Duh să curgă prin mine. Nu întreb niciodată omul de ce a venit la mine, ce problemă are, îi simt doar sufletul cât de greu îi este şi apoi mă rog. Atât fac- mă rog împreună cu el. Şi îi spun că este o mare bucurie atunci când doi se strâng în numele Lui că atunci şi El este cu noi. Pentru mine este o binecuvântare când cineva îmi deschide uşa chiliei. Eu nu privesc omul intrând la mine, ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie.
La sfârşit simt cum omul este mai uşor, mai senin. Eu nu trebuie să ştiu ce greutate purta el, Dumnezeu ştie, îmi păstrez doar sufletul deschis şi mă rog din toată inima mea. Deci totul este rugăciunea noastră către Dumnezeu, uneori îi ţin mâinile în ale mele, alteori le pun pe creştetul capului. Uneori simt că este nevoie să mai vină, alteori ştiu că lucrarea s-a făcut. Şi miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare, îl numesc trezirea omului în Dumnezeu.”

L-am întrebat de ce într-o mulţime agitată, tensionată, nervoasă îmi era mai greu să mă rog şi mi-a răspuns :
“Atât timp cât îl priveşti pe Dumnezeu ca fiind în afara ta, o să şi găseşti motive tot în afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum îl priveşti tu pe Dumnezeu. Dacă ai credinţa nestrămutată că El este în tine, realizezi că nimeni nu poate sta între tine şi Dumnezeu. Ca să te rogi cobori în tine, închizi ochii şi în inima ta o să găseşti liniştea. Acolo te aşteaptă Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide şi prin gândurile tale îl lasă pe El să se manifeste în tine, sau tot mintea este cea care te împiedică. Mintea ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei ţesătură. Dacă laşi iubirea din inima ta să îţi scalde mintea, o să vezi cum gândurile tale îşi găsesc singure drumul către Cer.”

L-am întrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca să ajungă să ia Lumină:
”Te lupţi să ajungi mai aproape de Dumnezeu când ai o teamă în tine, o nelinişte, o îndoială în ceea ce priveşte relaţia ta cu Dumnezeu. Atunci întotdeauna găseşti că mai ai ceva de făcut, nu ai făcut destul, mai există încă şi acel ceva o să îţi aducă apropierea, şi cauţi şi cauţi neîncetat. Dar dacă te opreşti din zbucium, din frământare, din căutare, îţi dai voie să îl descoperi în tine. Poţi trăi o întreagă viaţă preocupat să îl cauţi în afara ta, dar nu cauţi unde trebuie. Lupta exterioară este un semn al luptei din sufletul acelor oameni, aspiraţia lor, năzuinţa lor, căutarea lor, şi acela e modul în care o reflectă.”

L-am întrebat cum după ore petrecute în picioare, într-o poziţie în care nu puteai nici să te întorci, el nu dădea nici un semn de oboseală şi nu numai aceasta, în jurul lui oamenii erau foarte liniştiţi, calmi. Răspândea o vibraţie de pace în jur care linştea mulţimea.
“Oboseala vine din lupta fiinţei cu viaţa. Când te opui vieţii, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viaţa din tine şi oboseşti, şi este şi normal pentru că mergi contra curentului. Iubirea este curgerea vieţii. Pacea, liniştea, se obţin când laşi viaţa să curgă prin tine şi nu mai opui rezistenţă la ceva”.
Şi m-a întrebat: ”ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lăsai purtată de curgerea vieţii, nu opuneai rezistenţă. Atunci te deschideai prin inimă. Oboseşti când cauţi cu mintea, inima nu te oboseşte vreodată. Şi mintea caută neîncetat, mereu găseşte altceva de care să se agaţe, dar în esenţă mintea îşi caută liniştea.
Deci lupta nu este între noi şi cei din jur, sau întâmplările din viaţă, ci este între noi şi noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.”

L-am întrebat cum poţi să ieşi din această zbatere, pendulare:
“Nu trebuie să te zbaţi ca să ieşi, pentru că te afunzi şi mai rău. Şi vine o vreme când înţelegi că nu e necesar să te zbaţi, că totul se întâmplă de la sine, înţelegi că viaţa curge lin, nu este o strădanie. Lupta are loc până când se coboară această înţelegere, această pace. Nu fugi după Dumnezeu, stai liniştit şi lasă-l să se exprime prin tine”.

L-am întrebat cum a ajuns el la această stare de pace, în opinia mea de iluminare, şi mi-a spus că s-a rugat către Dumnezeu să îl lumineze ca să poată dărui la cei din jur, dintr-o credinţă fermă că cererea sa este auzită şi îndeplinită, şi apoi s-a lăsat purtat de valurile vieţii, s-a deschis şi i-au venit rugăciunile pe care le simţea cu sufletul. Nu s-a îndoit nici un moment şi rugămintea sa la Dumnezeu era să îi dea acest har de a dărui atât timp cât trăieşte pe acest pământ. Aceasta considera ca fiind cea mai mare binecuvântare, bogăţia inimii.

I-am spus că, în opinia mea, biserica s-a îndepărtat de credincioşi, a pierdut legătura, şi într-un fel a întrerupt legătura între Cer şi Pământ, în condiţiile în care ei aveau puterea să o consolideze.
“Biserica este o instituţie alcătuită tot din oameni. Şi omul s-a îndepărtat de aproapele său. Şi aceasta din teamă. Teama de a nu se pierde învăţăturile, de a le păstra nealterate, din frica aceasta şi-au concentrat atenţia doar pe învăţătură şi au uitat de ce este mai important- cei cărora li s-a adresat Christos prin învăţăturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a ieşit în lume. Dar şi în Biserică sunt oameni şi oameni.
Ce poţi face tu ca om este să studiezi Cuvântul Întemeietorului, să îl simţi, să citeşti şi să alegi acele rugăciuni pe care le simţi cu Sufletul, pentru că dacă doar le rosteşti fără suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugăciune omul se înalţă, prin Cuvânt care este faptă, prin gând şi prin trăire. Acestea trei trebuie să meargă împreună ca să te înalţe. Nu e datoria noastră să îi judecăm pe semenii noştri, aşa scrie şi în cărţi să nu judecăm, noi folosim piatra de temelie, învăţătura şi ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus că este foarte important să ascult tăcerea.
”Caută tăcerea, nu urmări şirul cuvintelor mele, ascultă-l pe Dumnezeu în tăcerea mea.”
Şi de câte ori se oprea din vorbit, stăteam cu ochii închişi şi auzeam, simţeam sunetul unui fâlfâit de aripi, şi vedeam ca un glob imens de lumină deasupra capului lui.

Această fiinţă se adresa cu un respect deosebit pentru toţi cei din jur, cu veneraţie, l-am întrebat ce simte el când vorbeşte cu un om:
“Eu când vorbesc cu un om, îl privesc pe Sfântul Duh în el. Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca şi cum ai fi lipsit de respect în faţa tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient să îl vezi pe Dumnezeu într-un înger sau în Fiul Său, uită-te în jur şi descoperă-l aici.
Rosteşte fiecare cuvânt cu respect, rar, nu te grăbi să vorbeşti. Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfânt, şi când vorbeşti cu un om, vorbeşte rar şi cu respect, ştiind că în acel moment Duhul Sfânt se manifestă prin tine în lume. Lasă ca fiecare cuvânt să vină din sufletul tău, simte-l înainte să îl rosteşti, doar aşa el va atinge sufletul celui căruia i te adresezi. Ceea ce spui tu dacă este lipsit de lumina sufletului tău va trece într-un cotlon al minţii, şi mintea va uita, dacă ceea ce rosteşti vine din suflet, acel om va păstra în sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet să îi dăruiesc ceva, nu ştiam ce, mă frământam, şi mi-a răspuns la întrebarea mea nespusă spunându-mi să fac asupra lui semnul crucii şi să îl binecuvântez. Mă gândeam cum pot eu omul să fac acest gest asupra lui aflat parcă în această lume dar neaparţinând ei şi mi-a explicat: ”când faci ceva cu toată inima laşi puterea celestă a Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea omului ci cu cea a Duhului, şi în faţa Sa toti suntem egali.”

Fiinţele iluminate păşesc printre noi, neştiuţi, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viaţa noastră.

Să-ţi doreşti ce ai deja

Fericirea ... e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. - Sf. Augustin

Perfecţiunea există în noi

"Oamenii au încercat de-a lungul secolelor să păstreze starea de fericire perfectă prin tot soiul de mijloace exterioare - droguri, sex, putere, adrenalină, acumulare de lucruri drăguţe -, dar nu ţine. Căutăm fericirea peste tot, dar suntem precum cerşetorul din povestirea lui Tolstoi, care şi-a petrecut viaţa cerând trecătorilor câţiva bănuţi, fără să ştie că stătuse tot timpul deasupra unei comori. Comoara noastră - perfecţiunea noastră - există deja în noi. Dar, pentru a o atinge, trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele egoului. Şi să intrăm în tăcerea inimilor noastre. Kundalini shakti - energia divină supremă - ne va duce acolo." - Mănâncă, roagă-te, iubeşte, Elizabeth Gilbert

Viaţă

"Culcă-ţi tâmpla pe inima femeii iubite şi vei înţelege că viaţa-i mai frumoasă decât eternitatea." - Fănuş Neagu

Lucruri simple - Horia Brenciu

Şi ce-o fi fericirea?

"Fericirea nu constă în bani, în conturi, în case. Fericirea e liniştea şi împăcarea ta cu tine. Fericirea înseamnă credinţă în Dumnezeu, bunătate, apropierea de oameni. Fericirea înseamnă să te culci liniştit şi să te trezeşti liniştit." - Elena Gheorghe

Copilăria, paradisul pierdut

Am retrăit bucuria copilăriei ieri, 1 Iunie - Ziua Copiilor, în Cetatea Medievală din Tg. Mureş, datorită unei acţiuni organizate de Poşta Română în parteneriat cu FrieslandCampina România, manifestaţie destinată celor mici de ziua lor.

Programul a fost unul complex, cu dansuri populare şi cântece specifice vârstei, cu teatru de păpuşi în aer liber, cu jocuri şi concursuri în care copilaşii s-au implicat activ, sub îndrumarea cadrelor didactice.

Am fost foarte impresionată de inocenţa specifică vârstei, de felul în care copiii sunt educaţi să se comporte încă de mici şi chiar pot să spun că ne-au dat o lecţie de conduită, prin grija pe care au arătat-o pentru frumos, în cadrul în care s-a desfăşurat evenimentul. Mai concret, după ce copiii au consumat iaurturi şi dulciuri oferite lor de firma la care lucrez, au lăsat în urma lor o curăţenie exemplară, ceea ce adulţii uită de multe ori în manifestaţiile din oraş, chiar daca Tg. Mureş-ul este unul dintre cele mai curate oraşe din ţară.

Chiar dacă prezenţa mea la eveniment a fost mai mult o sarcină de serviciu, am reuşit să retrăiesc bucuria de a fi copil, mă bucur că am putut aduce celor mici o rază de lumină pe chipul lor blând şi sper că ieri şi voi aţi fost măcar puţin copii. Nu vreau să cred că, odată cu trecerea anilor, ne pierdem dreptul la copilărie, că uităm să fim copii în anumite situaţii de viaţă, pentru că, avem datoria de a ne trăi toate vârstele intr-una singură.

Festivalul Luminii

Festivalul Luminii - spectacol de lumină şi întuneric, de imagine şi muzică şi mai ales de trăire emoţională a bucuriilor mărunte.

Aseară la Platoul Corneşti din Tg. Mureş, Organizaţia de Cercetaşi din oraş ne-au învăţat, pe cei care nu ştiam încă, să ne bucurăm de simplitate.

Ce au făcut ei, am interpretat ca fiind un efort de echipă, efort depus pe parcursul mai multor luni de muncă în atelierele de creaţie şi mai ales, finalizarea proiectului prin amplasarea şi aprinderea pe aleile de la Platou, a mai mult de 11.000 de "gulguţe", aşa au numit ei ornamentele confectionate cu multă migală din hârtie refolosibilă şi lumânărele introduse în aceste candele improvizate.

O seară feerică pe care cei mici ne-au oferit-o nouă celor mari, tocmai ca să ne amintim că viaţa este frumoasă, să învăţăm să ne îngrijim de sufletul nostru şi să-i oferim din când în când mici bucurii pe care noi, în vâltoarea vieţii, nu prea le mai acordăm multă atenţie.

Felicitări Cercetaşilor!

Lady