Am fost aseară să fac nişte cumpărături în supermarket. De obicei mă înarmez cu o fiţuică unde am notate cele de care am nevoie şi mă strecor printre rafturi destul de repede, pentru că nu-mi place să pierd prea multă vreme prin magazine. Nu le înţeleg pe femeile care colindă magazinele, că trebuie, că nu, spre exasperarea domnilor care le însoţesc fără să le facă plăcere această îndeletnicire.
În perindarea mea printre rafturi, am observat un cuplu, undeva în jurul vârstei de 30-35 de ani, care, după ţinută, părea destul de sus poziţionat în ierarhia socială. Ce mi s-a părut jignitor în atitudinea tipului era faptul că mergea în faţa doamnei (cum e vorba aia, ca ţiganu' cu piranda), cu ambele mâini în buzunare, iar ea, în urma lui, venea împingând căruciorul cu cumpărături.
Mi-am continuat incursiunea printre rafturi şi am dat din nou nas în nas cu cei doi. Rolurile nu se schimbaseră vis-a-vis de cine împinge căruciorul. Să nu credeţi că am fost pe post de client misterios, astfel încât să urmăresc vreun comportament de achizitie în magazin, însă, pur şi simplu întâmplător, la casele de marcat, i-am zărit din nou pe cei doi, ea punând cumpărăturile în plase iar el, cu aceeaşi atitudine arogantă şi tot cu mâinile în buzunare, aşteptând să plătească.
Mi-am pus o grămadă de întrebări referitoare la rolul bărbatului în cuplu şi am ajuns la concluzia că multe femei acceptă aceste mitocănii pentru simplul fapt că, la casa de marcat, bărbatul plăteşte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu