Ari... Ana...

Am să scriu azi despre o fetiță dragă mie, chiar foarte dragă. Se numește Ariana și este fetița unei colege de serviciu. M-am îndragostit de fetița asta de foarte mult timp pentru că este zglobie, plină de viață și pe lângă toate astea, foarte, foarte drăguță. Era o vreme când nu-l putea spune pe r, iar eu eram pentru ea Maii  J. Acum nu mai are acest defect de vorbire care, era de departe, foarte șic. Scrie cu mânuța stângă, poate e un semn că are de pe acum înclinații către artă. Dansează. Am auzit multe lucruri frumoase despre ea de la mămica ei, care și ea se minunează în fiecare zi de toate câte îi trec prin cap unui copil de 5 ani. Ieri a venit pe la serviciu pentru câteva ore și am facut niște poze împreună. Mi-a zis: „Mari, să mă pui pe net!” Cum aș putea să nu-i respect dorința? Când ne întâlnim mă strânge în brațe (cred că simte și ea iubirea mea pentru ea și reacționează ca atare), mă pupă și atunci simt tot mai mult că îmi doresc și eu o fetiță la fel de drăguță ... Ana...