Am să scriu azi
despre o fetiță dragă mie, chiar foarte dragă. Se numește Ariana și este fetița
unei colege de serviciu. M-am îndragostit de fetița asta de foarte mult timp
pentru că este zglobie, plină de viață și pe lângă toate astea, foarte, foarte
drăguță. Era o vreme când nu-l putea spune pe r, iar eu eram pentru ea Maii J. Acum nu mai are acest defect de vorbire care, era
de departe, foarte șic. Scrie cu mânuța stângă, poate e un semn că are de pe
acum înclinații către artă. Dansează. Am auzit multe lucruri frumoase despre ea
de la mămica ei, care și ea se minunează în fiecare zi de toate câte îi trec
prin cap unui copil de 5 ani. Ieri a venit pe la serviciu pentru câteva ore și
am facut niște poze împreună. Mi-a zis: „Mari, să mă pui pe net!” Cum aș putea
să nu-i respect dorința? Când ne întâlnim mă strânge în brațe (cred că simte și
ea iubirea mea pentru ea și reacționează ca atare), mă pupă și atunci simt tot
mai mult că îmi doresc și eu o fetiță la fel de drăguță ... Ana...
