Lacrimi în Noaptea Bucuriei

Scenă: Pe scările Catedralei, în Noaptea de Înviere, o femeie firavă, mărunţică, cu doi copii în jurul ei şi cu trei lumânări aprinse în mână. La un moment dat, din spatele ei, prin mulţime se avântă nervos un bărbat cu o fetiţă mai mică decât ceilalţi doi copii pe care o îmbrânceşte pe scări la picioarele mamei şi strigă "ţine-o tu, că pe mine mă enervează". Fetiţa căzută jos începe să plângă iar mama stinge lumânările şi o ia pe micuţă în braţe. I-am văzut ochişorii înecaţi în lacrimi după care, mama cu cei trei copii intră în catedrală să se roage în Noaptea de Înviere probabil şi pentru o viaţă mai liniştită...

Atâta linişte...

Ari... Ana...

Am să scriu azi despre o fetiță dragă mie, chiar foarte dragă. Se numește Ariana și este fetița unei colege de serviciu. M-am îndragostit de fetița asta de foarte mult timp pentru că este zglobie, plină de viață și pe lângă toate astea, foarte, foarte drăguță. Era o vreme când nu-l putea spune pe r, iar eu eram pentru ea Maii  J. Acum nu mai are acest defect de vorbire care, era de departe, foarte șic. Scrie cu mânuța stângă, poate e un semn că are de pe acum înclinații către artă. Dansează. Am auzit multe lucruri frumoase despre ea de la mămica ei, care și ea se minunează în fiecare zi de toate câte îi trec prin cap unui copil de 5 ani. Ieri a venit pe la serviciu pentru câteva ore și am facut niște poze împreună. Mi-a zis: „Mari, să mă pui pe net!” Cum aș putea să nu-i respect dorința? Când ne întâlnim mă strânge în brațe (cred că simte și ea iubirea mea pentru ea și reacționează ca atare), mă pupă și atunci simt tot mai mult că îmi doresc și eu o fetiță la fel de drăguță ... Ana...

Baloane de săpun

Am văzut într-o zi pe Facebook această fotografie postată pe contul Dots. Poate pentru că Dots are legătură cu bulinele, au asociat cu această sferă care este la limita dintre real şi ireal având în vedere că are viaţă câteva fracţiuni de secundă.

Întrebarea care se punea acolo era: ce culoare au baloanele de săpun? Cred că cel mai corect răspuns ar fi acela că baloanele de săpun au culoarea copilăriei!

Cine îşi mai aminteşte cum făceam noi baloanele de săpun acum 25-30 de ani? Vă amintiţi cum amestecam un pic de şampon cu apă într-o săpunieră şi introduceam capătul unui pai în acest amestec iar apoi suflam pe pai baloane mai mari şi mai mici, viu colorate, zburdalnice în văzduh într-un dans feeric. Acum nu se mai fac baloane cu paiul, ci într-o cutiuţă cu soluţie se pune un beţigaş cu un cerculeţ în capăt, şi se suflă prin cerculeţ baloanele. Indiferent de varianta de a face baloane, cu pai sau cu cerculeţ, gustul copilăriei este acelaşi!

Ce mult îmi doresc să fac iarăşi baloane de săpun...



Spiriduşul

Copilăria, paradisul pierdut

Am retrăit bucuria copilăriei ieri, 1 Iunie - Ziua Copiilor, în Cetatea Medievală din Tg. Mureş, datorită unei acţiuni organizate de Poşta Română în parteneriat cu FrieslandCampina România, manifestaţie destinată celor mici de ziua lor.

Programul a fost unul complex, cu dansuri populare şi cântece specifice vârstei, cu teatru de păpuşi în aer liber, cu jocuri şi concursuri în care copilaşii s-au implicat activ, sub îndrumarea cadrelor didactice.

Am fost foarte impresionată de inocenţa specifică vârstei, de felul în care copiii sunt educaţi să se comporte încă de mici şi chiar pot să spun că ne-au dat o lecţie de conduită, prin grija pe care au arătat-o pentru frumos, în cadrul în care s-a desfăşurat evenimentul. Mai concret, după ce copiii au consumat iaurturi şi dulciuri oferite lor de firma la care lucrez, au lăsat în urma lor o curăţenie exemplară, ceea ce adulţii uită de multe ori în manifestaţiile din oraş, chiar daca Tg. Mureş-ul este unul dintre cele mai curate oraşe din ţară.

Chiar dacă prezenţa mea la eveniment a fost mai mult o sarcină de serviciu, am reuşit să retrăiesc bucuria de a fi copil, mă bucur că am putut aduce celor mici o rază de lumină pe chipul lor blând şi sper că ieri şi voi aţi fost măcar puţin copii. Nu vreau să cred că, odată cu trecerea anilor, ne pierdem dreptul la copilărie, că uităm să fim copii în anumite situaţii de viaţă, pentru că, avem datoria de a ne trăi toate vârstele intr-una singură.

Lucruri de mult uitate

Vă mai amintiţi clasoarele cu timbre?

Am dat peste ele în biblioteca de la bunica şi mi-am amintit de copilărie. Ţin minte că, majoritatea dintre noi, copii fiind, ne ocupam de colecţionarea de timbre. Ce-mi amintesc este că le cumpăram de la filatelia de lângă Librăria Eminescu din Tg. Mureş şi că, cel mai spectaculos în această practică erau aşa-numitele "schimburi de timbre". Pe şanţ la bunică-mea, la Ciunga, sau printre blocurile de pe Apicultorilor din Tg. Mureş, făceam un troc după valori numai de noi ştiute.

Ce diferenţe între generaţii, copiii din ziua de azi nu ar mai gusta din savoarea acestei preocupări, ei sunt mult mai acaparaţi de jocul pe calculator care îi prinde tot mai mult, furându-le copilăria.

Cei din generaţia mea, întoarceţi-vă în timp şi priviţi mai jos câteva fotografii din clasor.