Lumină şi foc

"Revista Tango: De ce avem nevoie de dragoste? N-ar fi mai simplu să trăim liniştiţi fără? De ce o fi omul creat să iubească?
Dr. Cristian Andrei: E o diferenţă mare între iubire şi dragoste. Foarte mare! Iubirea este cum este căldura soarelui. Se infiltrează printre oameni, face să înflorească florile dintre ei, să zâmbească unii către alţii. Este exact cum e lumina. O comparaţie mai bună decât între iubire şi lumină nu există. În timp ce dragostea este ca focul. Focul este altceva decât lumina. Acesta face incendii de pădure, lasă scrum în urma lui şi, câtă vreme activează, are şi lumină - adică poate să aibă şi acea iubire frumoasă dintre oameni, dar consumă ceva. Există tot mai mulţi oameni în ziua de astăzi care au dragoste fără iubire. De ce? Pentru că dragostea a început să fie o frustrare. E ca bulimia, e ca şi consumul de marijuana. E ceva artificial, e o ambiţie, este un orgoliu, este frustrarea că nu poţi să faci sex cu celălalt şi îi spui că-l iubeşti numai pentru că nu ai ajuns la părţile lui esenţiale.

R.T.: Există şi oameni care nu pot iubi?
C.A.: Există din ce în ce mai mulţi oameni care nu mai pot iubi. Sunt mulţi oameni tineri care nu văd de ce să iubească. Se gândesc la bani, la carieră, la chestiile secundare. Sunt şi oameni în vârstă, cărora li se stinge iubirea, deşi ar putea foarte bine să iubească şi la vârste înaintate, dar devin atât de zgârciţi cu iubirea! Şi de reci... sunt mulţi.

R.T.: Care ar fi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Depinde de impactul pe care-l simţi tu. Pentru că, dacă ţie îţi spune cineva "ai gene lungi" s-ar putea să fi foarte emoţionată pentru că e vorba de un anume om. Dacă îţi spune un tip gras, de care nu-ţi place, nu e declaraţie de dragoste.

R.T.: Nu cumva simplul "te iubesc" rămâne cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Cuvintele astea au în ele un tezaur de interpretări, dar dragostea nu se poate pune în cuvinte. De aceea se şi fac tot felul de poezii care sunt aproximări. Se tot pictează şi se tot cântă. Şi, din toate astea, uneori simţi emoţia. Dar o poezie întreagă e egală cu un clipit al persoanei care te interesează. Şi, uneori, e suficient să clipeşti ca să faci o declaraţie de dragoste."

Preluat dintr-un interviu cu Dr. Cristian Andrei din Revista Tango

Lacrimi în Noaptea Bucuriei

Scenă: Pe scările Catedralei, în Noaptea de Înviere, o femeie firavă, mărunţică, cu doi copii în jurul ei şi cu trei lumânări aprinse în mână. La un moment dat, din spatele ei, prin mulţime se avântă nervos un bărbat cu o fetiţă mai mică decât ceilalţi doi copii pe care o îmbrânceşte pe scări la picioarele mamei şi strigă "ţine-o tu, că pe mine mă enervează". Fetiţa căzută jos începe să plângă iar mama stinge lumânările şi o ia pe micuţă în braţe. I-am văzut ochişorii înecaţi în lacrimi după care, mama cu cei trei copii intră în catedrală să se roage în Noaptea de Înviere probabil şi pentru o viaţă mai liniştită...

Bobiţele albe de vâsc

Scriu această postare (ultima din 2013) referitoare la noroc, pentru a vă da un sfat tuturor celor care îmi citiţi blogul.

Tradiţia spune că în noaptea dintre ani să ai deasupra uşii vâsc, să-l pui acolo în ultima zi din an ca să întâmpini noul an cu el şi să-l păstrezi acolo tot anul. Multă lume spune că este aducător de noroc. Este o plantă pe care eu o pun deasupra uşii de la intrare doar pentru decor.

În urmă cu ceva vreme am citit un îndemn al Părintelui Cleopa să nu mai cerem în pomelnice noroc. Pentru că norocul este de la diavol şi nu este plăcut la Dumnezeu.

Aşa că, dragii mei, să uităm să ne gândim că vâscul este aducător de noroc, să-l privim pur şi simplu ca un simbol al Sărbătorilor de iarnă, ca o plantă decorativă, care deşi este un parazit, crescând pe copaci, este atât de frumos cu acele minunate bobiţe albe care îi împodobesc crenguţele.

Pentru anul care este tot mai aproape, vă doresc în primul rând sănătate, speranţă în bine, să fie să faceţi lucruri pe care nu le-aţi facut până acum pentru că vă vor bucura, să mergeţi în locuri pe care încă nu le-aţi văzut pentru că vă vor umple inima, să vă iubiti familia, prietenii pentru că ei sunt averea noastră în această lume şi să iubiţi în general pentru că sentimentul acesta este extraordinar şi dătător de bine. Şi să nu uitaţi că suntem asemeni unei oglinzi, reflectăm ceea ce suntem, aşa că fiţi pace, linişte, iubire şi veţi avea o viaţă frumoasă.

LA MULŢI ANI 2014 CU SĂNĂTATE ŞI LUMINĂ !!!

Iubirea - Lumină, vis şi însingurare

"Iubirea, ca şi poezia, ţine de Dumnezeu, de lumină, de vis, de însingurare." - Constantin Preda

Pe vremuri...

... într-un mic sat, trăia un preot care avea în biserica sa un candelabru cu douăzeci şi patru de lumânări. An de an, în fiecare zi a lunii decembrie, până în Ajunul Crăciunului, preotul acesta aprindea câte o lumânare, pregătind astfel marea sărbătoare care urma.

Dorind să aducă puţină lumină şi linişte în casele lor, credincioşii din acel sătuc îşi împleteau câte o coroniţă de brad pe care o aşezau la loc de cinste. Fiind oameni săraci, ei aşezau în coroniţă doar patru lumânări, aprinzându-le pe rând, în fiecare duminică a lunii decembrie.

Când se aprindeau lumânările, toată familia se strângea în jurul coroniţei cântând colinde şi împărtăşindu-şi gânduri, spre curăţirea sufletului.

Şi în ziua de azi, oamenii din acest sătuc aşteaptă venirea Crăciunului, când casele lor se vor umple de lumină, astfel vestindu-se naşterea Domnului.