Grădina Raiului

"Se uita în jos, la mare, încercând să-şi dea seama clar care-i situaţia şi nu-i ieşea. Cel mai rău lucru era ceea ce i se întâmplase lui Catherine. Apoi venea faptul că el începuse să ţină la cealaltă fată. Nu era nevoie să-şi facă cine ştie ce examen de conştiinţă ca să ştie că o iubea pe Catherine şi că nu-i bine să iubeşti două femei, că nimic bun nu poate ieşi din asta. Ce nu ştia încă era cât de groaznic se poate sfârşi totul. Ştia doar că a început. "Sunteţi deja înlănţuiţi toţi trei ca trei mecanisme care întorc împreună o roată", îşi spuse, şi-şi mai spuse că e vorba de o roată dezafectată sau în cel mai bun caz distrusă rău. Se aruncă în apa rece şi limpede, acolo unde nu-i era dor de nimeni, după care ieşi la suprafaţă, îşi scutură capul şi înotă şi mai departe ca data trecută, după care se întoarse şi înotă înapoi, spre plajă."

Grădina Raiului, Ernest Hemingway

Adio, arme

- O să vii la nunta noastră, Fergy? am întrebat-o odată.
- N-o să vă căsătoriţi niciodată.
- Ba da, o să ne căsătorim.
- Ba nu.
- Şi de ce nu?
- O să vă certaţi înainte să vă căsătoriţi.
- Noi nu ne certăm niciodată.
- Las', că mai aveţi timp.
- Noi nu ne certăm.
- Atunci o să mori. O să vă certaţi sau o să mori. Cam asta fac oamenii. Nu se căsătoresc.
Am vrut s-o iau de mână.
- Nu mă atinge, îmi spuse. Nu plâng. Poate că pentru voi doi o să fie bine. Da' fii atent, să nu-i faci necazuri. Dacă-i faci necazuri, te omor.
- N-o să-i fac.
- Ei, asta e, dar ai grijă. Sper să vă meargă bine. Să fiţi fericiţi.
- Suntem.
- Bine, păi atunci să nu vă certaţi şi să nu-i faci necazuri.
-N-o să-i fac.
- Fii atent, ai grijă. Nu vreau s-o văd cu un copil din ăştia, de război.

Pentru cine bat clopotele

"Moartea nu era nimic şi în mintea sa nu exista nici o reprezentare a ei şi nici teama de ea. Dar să trăieşti însemna un lan de grâne în vânt pe coasta unui deal. Să trăieşti însemna un uliu plutind în înaltul cerului. Să trăieşti însemna un vas de lut plin cu apă în pulberea treieratului, după ce boabele au fost strânse şi pleava purtată de vânt. Să trăieşti însemna un cal între picioarele tale şi o carabină sub picior şi un deal şi o vale şi un pârâu străjuit de copaci şi capătul îndepărtat al văii şi înălţimile de dincolo. [...] Şi dacă nu există lucruri gen mult timp sau pentru restul vieţii sau de acum înainte, ci singurul lucru care există e "acum", pai atunci "acum" este lucrul care trebuie slăvit şi-s fericit aşa." - Ernest Hemingway, Pentru cine bat colopotele