marți, 8 iunie 2010

Adio, arme

- O să vii la nunta noastră, Fergy? am întrebat-o odată.
- N-o să vă căsătoriţi niciodată.
- Ba da, o să ne căsătorim.
- Ba nu.
- Şi de ce nu?
- O să vă certaţi înainte să vă căsătoriţi.
- Noi nu ne certăm niciodată.
- Las', că mai aveţi timp.
- Noi nu ne certăm.
- Atunci o să mori. O să vă certaţi sau o să mori. Cam asta fac oamenii. Nu se căsătoresc.
Am vrut s-o iau de mână.
- Nu mă atinge, îmi spuse. Nu plâng. Poate că pentru voi doi o să fie bine. Da' fii atent, să nu-i faci necazuri. Dacă-i faci necazuri, te omor.
- N-o să-i fac.
- Ei, asta e, dar ai grijă. Sper să vă meargă bine. Să fiţi fericiţi.
- Suntem.
- Bine, păi atunci să nu vă certaţi şi să nu-i faci necazuri.
-N-o să-i fac.
- Fii atent, ai grijă. Nu vreau s-o văd cu un copil din ăştia, de război.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu