- Îmi plac mult apusurile de soare. Hai să mergem să vedem un apus de soare...
- Dar trebuie să aşteptăm...
- Ce să aşteptăm?
- Să aşteptăm ca soarele să apună.
Ai părut la început foarte mirat, iar apoi ai râs de tine însuţi. Şi mi-ai spus:
- Mă cred tot la mine acasă!
Într-adevăr. Când e amiază în Statele Unite, soarele, toată lumea ştie asta, apune în Franţa. Ar fi de ajuns să poţi ajunge într-un minut în Franţa pentru a asista la apusul soarelui. Din păcate, Franţa e mult prea departe. Însă, pe mica ta planetă, îţi era de ajuns să-ţi muţi scaunul câţiva paşi. Şi priveai amurgul de fiecare dată când îţi făcea plăcere...
- Într-o zi, am văzut soarele apunând de patruzeci şi trei de ori! Iar un pic mai târziu ai adăugat: Ştii... când eşti aşa de trist, îţi plac apusurile de soare...
- În ziua celor patruzeci şi trei de apusuri erai aşadar atât de trist?
Însă micul prinţ nu-mi răspunse."
fragment din Micul prinţ, Antoine de Saint-Exupery
apus de soare de pe micuţa planetă Tg. Mureş, la 1Noiembrie 2010
