Deşi nu o simpatizez pe Andreea Marin, nu-mi pare rău că am mers. S-au discutat acolo tot felul de lucruri, de la tendinţa spre o alimentaţie sănătoasă, reîntoarcerea la natură în zilele acestea când totul este tehnologie, la violenţa domestică sau actele caritabile ale unei clinici din Turcia, care în parteneriat cu fundaţia Andreei Preţuieşte Viaţa, readuc bucuria unei vieţi normale unor oameni greu încercaţi de soartă.
Însă ceea ce-mi va rămâne multă vreme în minte de acum înainte este un exerciţiu de introspecţie pe care Andreea l-a propus celor din sală: "întindeţi-vă mâinile înainte, cu palmele orientate spre voi, mâinile apropiate. Priviţi-vă ca într-o oglindă în palme. Ce vedeţi? Este frumos sau urât ceea ce vedeţi acolo? Acum închideţi ochii şi căutaţi mai adânc, până în sufletul vostru. Ce vedeţi? Vă place ceea ce vedeţi sau nu? Acum închideţi palmele şi duceţi-le în dreptul inimii!...."
şi incă ceva: îndemnul Andreei ca în fiecare dimineaţă când ne trezim şi ne uităm în oglindă să ne privim în ochi şi să ne spunem: Preţuiesc Viaţa!