Se afișează postările cu eticheta curaj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta curaj. Afișați toate postările
miercuri, 4 decembrie 2013
marți, 8 octombrie 2013
Povestea unor medalioane
A fost în 2007... ultima campanie de marketing pe care am facut-o pentru Milli, campania "Gama cu panglică" având drept simbol "Silueta umană"... o poveste foarte frumoasă care mi-a fost dat să o trăiesc în cariera profesională...
Îmi amintesc cum am avut curaj să înfrunt propunerile agenției și să influențez radical decizia pe linie de campanie BTL! Așa am ajuns să facem, după părerea mea, cea mai frumoasă campanie în care am fost implicată personal. O campanie cu premii constând în magneți de frigider, eșarfe din mătase și medalioane de aur, toate cu simbolul siluetei umane.
Au fost atunci 1,5 kg aur în medalioane personalizate, deci o șarjă limitată, iar medalioanele au ajuns în toată țara, la cei mai fideli, sper, cumpărători de lactate Milli.
Satisfacția să fi lucrat pentru Milli este enormă! La fel ca și sloganul de la vremea respectivă!
Îmi doresc din toată inima să mi se ofere din nou o șansă să promovez așa cum știu eu mai bine Milli și celelalte branduri pe care le iubesc.
Milli, la fel de natural ca și grija!
Îmi amintesc cum am avut curaj să înfrunt propunerile agenției și să influențez radical decizia pe linie de campanie BTL! Așa am ajuns să facem, după părerea mea, cea mai frumoasă campanie în care am fost implicată personal. O campanie cu premii constând în magneți de frigider, eșarfe din mătase și medalioane de aur, toate cu simbolul siluetei umane.
Au fost atunci 1,5 kg aur în medalioane personalizate, deci o șarjă limitată, iar medalioanele au ajuns în toată țara, la cei mai fideli, sper, cumpărători de lactate Milli.
Satisfacția să fi lucrat pentru Milli este enormă! La fel ca și sloganul de la vremea respectivă!
Îmi doresc din toată inima să mi se ofere din nou o șansă să promovez așa cum știu eu mai bine Milli și celelalte branduri pe care le iubesc.
Milli, la fel de natural ca și grija!
vineri, 13 ianuarie 2012
Tot respectul, Domnule Doctor Raed Arafat!
Seara zilei de ieri 12 Ianuarie 2012 a fost o seară pe care nu o voi uita toată viaţa. Am dat o lectie de demnitate şi am primit o lecţie de umilinţă.
Am participat şi eu la manifestaţia de la Tg. Mureş în semn de solidaritate cu situaţia reforma sănătăţii-SMURD-Raed Arafat. Ca să vadă cât mai multă lume ce s-a întâmplat practic în aceste câteva ore, o să dau nişte amănunte: iniţial manifestaţia a început la Ceasul Cu Flori din centrul oraşului, s-au afişat pancarte, s-au strigat lozinci pro SMURD-Raed Arafat şi anti băsescu şi guvernarea actuală. Între timp s-a strâns lume mai multă, undeva la 3000-3500 de persoane. Cred că asta a fost cea mai mare manifestaţie socio-politică după ce a fost în Decembrie '89 la Tg. Mureş.
Apoi oamenii s-au încolonat şi au purces pe carosabil şi au înconjurat centrul. Circulaţia s-a blocat şi cum mergeam noi spre Catedrala Mare, am văzut că şi-au făcut apariţia şi forţele de ordine. Mă gândeam că după Catedrală o să ne întoarcem iar la Ceasul Cu Flori, însă puhoiul de oameni au luat-o spre SMURD. O parte dintre manifestanţi s-au oprit înaintea Catedralei, gândindu-se la fel ca şi mine şi practic au luat plasă, rămânând de coloană. Am mers aşa mult drum şi la Serpentina Mică jandarmeria ne-a direcţionat spre Cornişa şi de aici am luat-o spre spital. Tot drumul s-a strigat! Lumea era vie! Avea aerul acela de curaj, demnitate şi dorinţă pentru o viaţă normală.
Ajunşi la SMURD practic am fost într-un punct îngust, pentru că la întoarcere ne-am trezit că suntem mai puţini decât jandarmii. Am simţit-o ca pe o tactică de război bine gândită. Deşi era un miting spontan, la întoarcere forţele de ordine ne-au determinat să mergem pe trotuar. Şi ca ilarul să fie şi mai mare, ei, jandarmii mergeau pe stradă, blocând în acest fel circulaţia pe sensul de mers. Am avut astfel sentimentul acesta de scârbă, parcă am fi fost nişte deţinuţi, ne mai lipseau lanţurile la picioare. Ne-am întors în acest fel la Ceas, de unde fiecare a luat-o spre casa sa.
Am ţinut în mod special să scriu asta pe blog, nu pentru mine, eu aici pe blog scriu lucruri de care vreau să-mi amintesc, asta îmi voi aminti oricum, chiar şi fără să scriu aici, dar pentru ca voi cei care veţi citi, să conştientizaţi cât suntem de păziţi ca să nu ne manifestăm, să tăcem, să acceptăm această dictatură mizerabilă.
Şi ca să fiu foarte concisă privind punctul meu de vedere privind acest scandal, scriu ca fotografia imediat următoare din grupul celor de mai jos este cea mai reprezentativa pentru a-mi exprima sentimentele. RESPECT RAED ARAFAT, SĂ-ŢI FIE RUŞINE traian băsescu!
Voi face cât se poate de cunoscută povestea aceasta, deşi nu-mi este obiceiul să-mi împart blogul cu altcineva decât cu prietenii, însă de această dată îl voi share-ui pe Facebook, pentru că acolo am văzut că lumea este implicată în situaţie şi interesată de ce se întâmplă, şi mai mult decât atât voi trimite link-ul Doamnei Dana Rusu şi Domnului Radu Tudor de la Antena3, ca să vadă cât mai multă lume din ţara asta cât este de important să avem atitudine.
Ne îngenunchează pe zi ce trece, dar să avem curajul să revenim la verticalitate! Să mai avem un dram de demnitate în noi!
Am participat şi eu la manifestaţia de la Tg. Mureş în semn de solidaritate cu situaţia reforma sănătăţii-SMURD-Raed Arafat. Ca să vadă cât mai multă lume ce s-a întâmplat practic în aceste câteva ore, o să dau nişte amănunte: iniţial manifestaţia a început la Ceasul Cu Flori din centrul oraşului, s-au afişat pancarte, s-au strigat lozinci pro SMURD-Raed Arafat şi anti băsescu şi guvernarea actuală. Între timp s-a strâns lume mai multă, undeva la 3000-3500 de persoane. Cred că asta a fost cea mai mare manifestaţie socio-politică după ce a fost în Decembrie '89 la Tg. Mureş.
Apoi oamenii s-au încolonat şi au purces pe carosabil şi au înconjurat centrul. Circulaţia s-a blocat şi cum mergeam noi spre Catedrala Mare, am văzut că şi-au făcut apariţia şi forţele de ordine. Mă gândeam că după Catedrală o să ne întoarcem iar la Ceasul Cu Flori, însă puhoiul de oameni au luat-o spre SMURD. O parte dintre manifestanţi s-au oprit înaintea Catedralei, gândindu-se la fel ca şi mine şi practic au luat plasă, rămânând de coloană. Am mers aşa mult drum şi la Serpentina Mică jandarmeria ne-a direcţionat spre Cornişa şi de aici am luat-o spre spital. Tot drumul s-a strigat! Lumea era vie! Avea aerul acela de curaj, demnitate şi dorinţă pentru o viaţă normală.
Ajunşi la SMURD practic am fost într-un punct îngust, pentru că la întoarcere ne-am trezit că suntem mai puţini decât jandarmii. Am simţit-o ca pe o tactică de război bine gândită. Deşi era un miting spontan, la întoarcere forţele de ordine ne-au determinat să mergem pe trotuar. Şi ca ilarul să fie şi mai mare, ei, jandarmii mergeau pe stradă, blocând în acest fel circulaţia pe sensul de mers. Am avut astfel sentimentul acesta de scârbă, parcă am fi fost nişte deţinuţi, ne mai lipseau lanţurile la picioare. Ne-am întors în acest fel la Ceas, de unde fiecare a luat-o spre casa sa.
Am ţinut în mod special să scriu asta pe blog, nu pentru mine, eu aici pe blog scriu lucruri de care vreau să-mi amintesc, asta îmi voi aminti oricum, chiar şi fără să scriu aici, dar pentru ca voi cei care veţi citi, să conştientizaţi cât suntem de păziţi ca să nu ne manifestăm, să tăcem, să acceptăm această dictatură mizerabilă.
Şi ca să fiu foarte concisă privind punctul meu de vedere privind acest scandal, scriu ca fotografia imediat următoare din grupul celor de mai jos este cea mai reprezentativa pentru a-mi exprima sentimentele. RESPECT RAED ARAFAT, SĂ-ŢI FIE RUŞINE traian băsescu!
Voi face cât se poate de cunoscută povestea aceasta, deşi nu-mi este obiceiul să-mi împart blogul cu altcineva decât cu prietenii, însă de această dată îl voi share-ui pe Facebook, pentru că acolo am văzut că lumea este implicată în situaţie şi interesată de ce se întâmplă, şi mai mult decât atât voi trimite link-ul Doamnei Dana Rusu şi Domnului Radu Tudor de la Antena3, ca să vadă cât mai multă lume din ţara asta cât este de important să avem atitudine.
Ne îngenunchează pe zi ce trece, dar să avem curajul să revenim la verticalitate! Să mai avem un dram de demnitate în noi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
