Se afișează postările cu eticheta poze. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poze. Afișați toate postările

joi, 17 septembrie 2015

Grădina Zmeilor - Meteora românească

Grădina Zmeilor... am văzut câteva imagini la Antena 3, la emisiunea România la Înălțime. Mi-am dorit mult să ajung aici. S-a nimerit să fie într-o zi superbă de început de toamnă...  Nu era nimeni care să viziteze în același timp cu noi. Nu era nicăieri vreun material de pe care să te documentezi, un panou, pliante sau ceva informativ legat de asta, asa că doar am văzut și ne-am umplut de măreția acestor locuri care mi-au amintit de stâncile de la Meteora grecească...

Am căutat să completez imaginile de mai jos cu povestea Grădinii Zmeilor și am găsit și preluat cele de mai jos de pe: www.romanialibera.ro

"Vizitatorii sunt atrași de frumusețea legendelor scornite de localnici, dar și de peisajul spectaculos, unic în lume.
Una dintre cele mai frumoase și mai interesante rezervații naturale din Transilvania este Grădina Zmeilor, din apropierea satului Gâlgău Almașului, din județul Sălaj. Stâncile sculptate de acțiunea vântului, a ploii și a zăpezii au devenit personaje fantastice în legendele localnicilor.
Rezervația, situată la aproximativ 10 kilometri de orașul Jibou, are o suprafață de trei hectare. Ea este reprezentată de gresii desprinse din dealul Închieturi, cu o înălțime maximă de 376 de metri. Stâncile cenușii ori galbene sunt reprezentate de așa-numitele gresii de Sânmihaiu.
Din anul 2000, rezervația are statutul de arie protejată. Grădina Zmeilor îi atrage pe fotografii dornici să surprindă farmecul neîntrecut al acestui colț al Sălajului. 

Legende pline de imaginație

Dincolo de frumusețea peisajului, un element care îi atrage pe turiști este reprezentat de bogăția legendelor legate de Grădina Zmeilor. Una dintre ele spune că în Gâlgău Almașului era sălașul unor zmei hapsâni, care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele și l-a aruncat sus pe cer. Ceilalți zmei care veniseră să îi dea o mână de ajutor ortacului lor au fost orbiți de strălucirea neașteptată, iar una dintre fetele furate de zmei, eliberată de voinic, a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformați în stane de piatră încremenite pentru vecie. O altă legendă se referă la stânca botezată de localnici Fata Cătanii. Ea spune că o fată din sat s-ar fi îndrăgostit de un soldat împărătesc. Fata ar fi vrut să fugă cu iubitul ei în lume, însă ar fi fost blestemată de mama sa și s-ar fi transformat astfel în stâncă. Practic, fiecare stâncă din Grădina Zmeilor are propria legendă, indiferent că formațiunea de piatră poartă numele de Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Soldații, Eva, Căpitanul sau Dorobanțul. Mai toate aceste legende caută să explice în mod mitic formarea stâncilor cu forme neobișnuite. În vremurile mai recente, alte stânci, care nu fuseseră botezate de către localnici, au primit nume de genul Acul Cleopatrei sau Sfinxul, date de către savanții care au studiat formațiunile din gresie de Sânmihaiu sau de către custozii rezervației. De câțiva ani, accesul în rezervație a fost ușurat grație unor amenajări realizate de administrația locală, care au dus la sporirea numărului de vizitatori.
Mai multe organizații de promovare a turismului doresc să includă Grădina Zmeilor într-un circuit complex, alături de Grădina Botanică din Jibou, de centrul Zalăului, dar și de marele castru roman de la anticul Porolissum, odinioară cheia de boltă a apărării hotarului de nord al provinciei Dacia romană. Grădina Zmeilor ar urma să fie, însă, promovată și ca brand turistic independent."















luni, 7 septembrie 2015

O dorință...


"Dacă dorești să fi fericit, roagă-le la zei să nu-ți îndeplinească toate dorințele." - Seneca

Așa suntem noi oamenii, ne dorim să ni se împlinească toate visele, uitând un adevăr esențial: nu este realist!

Spicuirile de mai jos, preluate de pe Versuri de la: http://www.versuri.ro/ și adaptate în unele locuri cu diacriticele Limbii Române nu sunt o aluzie! Muzica trupei Vama Veche și Vama este aproape sufletului meu, și am extras câteva versuri frumoase, foarte frumoase, poate chiar cele mai frumoase.... d.p.m.d.v...

Pe Domnul Tudor Chirilă l-am întâlnit o singură dată în viață, înainte de un Concert Vama la Alba Iulia, având o credință mare că o să ajung să fac o fotografie cu Dânsul și că-mi va da un autograf...

Pentru Domnul Tudor Chirilă artistul - om dăruit de Dumnezeu cu un mare har, cu un talent deosebit, am un respect și o admirație profundă. Vreau doar să spun Mulțumesc pentru ... o clipă, imortalizată în fotografia de mai jos, doar o clipă,


"cât bat din palme sau când clipesc..."

"ce nume simplu... mai meditați și nu uitați că-n dragoste indiferența-i cea mai grea"

"Am doar optișpe ani, 
iubire...
Lume cît te iubesc!"

"Fata în boxeri... și tricou... Aș vrea să-nvăț să dăruiesc la fel de mult cât te iubesc, oh, Doamne 
Cât te iubesc.."







sâmbătă, 29 august 2015

Ceainăria Kashmir

Ne apropiem încet-încet de toamnă. Asta înseamnă că în serile în care alegem să ieșim în oraș, în locul teraselor vom căuta ceva în interior. Îmi place în mod deosebit Ceainăria Kashmir din Tg. Mureș - un loc unde poți savura un ceai bun într-o atmosferă plăcută, relaxantă...

Denumirea ei, Kashmir, te duce cu gandul la ceva fin, matăsos, poate chiar la o atingere ușoară de mână, care poate să însemne traducerea unor sentimente care de multe ori nu pot fi spuse prea ușor.

Kashmir, locul vorbelor ne rostite...






sâmbătă, 11 iulie 2015

Sinagoga din Tg. Mureș

Spre marea mea rușine, trebuie să recunosc că, deși locuiesc de 30 de ani în Tîrgu Mureș, niciodată nu am vizitat Sinagoga din oraș. Și nu pentru că nu m-ar fi atras ideea, ci pentru faptul că, de fiecare dată când am trecut prin fața ei (în graba mașinii), poarta era legată cu lanțuri și am tras concluzia greșită că nu mai este deschisă spre vizitare.

Am căutat pe internet un contact și am sunat. Mi-a răspuns un domn și am întrebat dacă se poate vizita Sâmbăta. Mi-a spus că da. Așa că am mers azi pe la ora 11 și urmând indicatorul pus în curtea sinagogii, am intrat prin lateral și am dat de o casă veche unde locuia familia care are grijă de edificiul cultural. Bătrânelul care mi-a răspuns la telefon era ghidul turistic și unul dintre ultimii evrei care trăiesc azi în Tîrgu Mureș și care nu a dezmințit deloc spiritul evreiesc (când să plătim taxa de intrare, am constatat că avem doar o bancnotă de 100 lei, taxa pentru 2 bilete fiind 10 lei; era cât pe ce să nu ne primească să vizităm, neavând încredere că vom achita la ieșire, dar până la urmă s-a răzgândit, spunând că o să caute rest în banii lui din casă). 

Ce am aflat de la ghid este că sinagoga datează din 1900, în acea perioadă fiind în Tîrgu Mureș o comunitate de aproximativ 6000 de evrei, din care aproape toți au fost concentrați de autoritățile maghiare hortyste într-un ghetou format la Fabrica de cărămizi din Tîrgu Mureș și apoi deportați la Auschwitz în anul 1944. După Al doilea Război Mondial cei câțiva evrei care au rămas în Tîrgu Mureș au emigrat Israel, azi mai fiind in oras numai 86 de persoane.

Interiorul sinagogii este o împletire de elemente a trei religii, (iudaică, romano-catolică și musulmană). Ele sunt foarte bine delimitate, în mijlocul sinagogii este simbolistica evreiască, în partea din față cea musulmană iar în partea din spate este rozeta de inspirație gotică. Steaua lui David, simbolul evreilor, este prezentă pe mai multe elemente din sinagogă. Un amănunt interesant: femeile prezente la rugăciune stau în balconul central și cele laterale de la etaj iar bărbații stau pe scaunele de la parter dar se mai pot mișca prin sinagogă, prezența femeilor la parter fiind considerată o ispită pentru ei.

Deasupra intrării principale în sinagogă se află o rozetă mare și altele două mai mici, deasupra celei mari fiind inscripționat un text în limba ebraică preluat din Vechiul Testament, din Cartea profetului Isaia: "Casa mea va fi o casă de rugăciune pentru toate popoarele". Înțeleaptă vorbă! Dumnezeu este unul singur, nu contează unde ne rugăm!
















marți, 9 iunie 2015

Ambasador pentru o zi

Zilele trecute am primit titlul de "Ambasador BIO pentru brandul Napolact" din partea echipei de marketing din companie. Împreună cu alte câteva colege, am avut sarcina de a influența cât mai mulți colegi să se îmbrace o zi în verde. Și am reușit. Am făcut multe poze pe care le-am înscris într-un concurs și m-am gândit să particip și eu cu pozele de mai jos.

Dacă e să legăm pozele într-o scurtă povestioară aș spune cam așa: starea de BIO nu începe acum ci cu mulți ani în urmă, când s-a format în companie o echipa de marketing din care am avut șansa să fac parte. De-a lungul anilor am avut diverse proiecte frumoase dintre care cel mai drag mi-a fost proiectul cu panglică și simbolul siluetei umane. De atunci păstrez în suflet proiectul ăsta materializat printre altele și în medalioane de aur.

Între timp, cariera profesională a luat o altă direcție: folosesc des "telefonul bio" și mă bucur că pot savura în tihnă în fiecare dimineață o cafea bio peste care adaug din belșug lapte BIO de la Napolact.

Vă invit și pe voi să vă creați propriile stări BIO și să le trăiți din plin.




miercuri, 27 mai 2015

Un alt început

Am scris la postarea trecută de pe blog că are numărul 300.

Au trecut mai mult de 6 ani de când țin cu pasiune și perseverență acest blog pe care, așa cum am mai scris aici, îl numesc „colțișorul meu de frumos”. Am adunat pe acest blog tot felul de lucruri ce m-au fascinat și pe care am ales să le păstrez în lumea virtualului pentru că mă reprezintă într-un fel sau altul. Găsiți aici de la povești de călătorie, la poze, muzică, reclame, citate și alte chestii frumoase...

Pentru că prima postare de pe blog se numea Începuturi... („Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va inventa într-adins ca să-ţi răsplătească ţie îndrăzneala. – Regina Isabela către Cristofor Columb”), acum că am ajuns la 300 de postări, am senzația că s-a încheiat un ciclu numerologic, (și nu numai), și că urmează, cum ar zice Compact, “Un alt început”…

M-am gândit să asociez acest nou început cu un răsărit de soare, fotografie pe care am făcut-o demult, în urmă cu aproape 20 de ani, în ziua de 5 Septembrie 1998, dimineața foarte devreme, în Costinești... Calitatea imaginii nu este chiar una "the best", la vremea respectivă aveam un aparat Kodak cu film și nu aveam avantajele de astăzi în ceea ce privește tehnologia, dar am avut un ochi bun (pe atunci vedeam lumea fără ochelari și priveam prin orificiul acela mic al aparatului foto, nu pe un display) și am prins un peisaj din categoria: Păstrează clipa!


joi, 7 mai 2015

În tihnă, la Napolact

Mă tot gândeam ce o să scriu pe blog la postarea asta, este postarea cu numărul 300 și vroiam să fie ceva mai special. 
 
Îmi era în gând să fie ceva legat de trecut, Costinești în anul 1999... amintiri, motivat cumva de faptul că citisem pe internet că anul ăsta de 1 Mai a fost pustiu pe acolo și că ... au rămas doar amintirile...
 
Dar am primit zilele trecute o provocare de la colegii mei de la Marketing, și anume, să descriem un moment de TIHNĂ. După ce le-am arătat doar lor, colegilor din companie, ce înseamnă tihna cu adevărat pentru mine, în această postare poate să vadă toată lumea cum îi Tihna în Ardeal la Napolact (în Tg. Mureș).
 
Și pentru că "Mama mea e cea mai bună", ne-a făcut niște plăcinte cu iaurt, cu brânză și cu ceapă și iaca azi am luat micul dejun cu câțiva colegi.
 
Cei care îmi citiți blogul, luați-vă momente de tihnă atunci când simtiți nevoia! Adevăratele momente de tihnă sunt în natură, cu familia, cu prietenii, cu colegii...