Livada cu tot felul de pomi

Ne-am propus ca în această primăvară să plantăm o livadă în grădină la bunica.

Zis şi făcut, sâmbătă am dat curs ideii şi ne-am apucat de treabă. Pomii au fost pregătiţi în prealabil de un unchi, de profesie inginer horticol, aşa că am început cu trasarea rândurilor (cu distanţa între rânduri de 4 m) şi marcarea locurilor unde să se facă gropile (cu distanţa între pomi de 3 m). După ce gropile le-au săpat doi băieţi, am început plantarea pomilor.

Ce nu am ştiut până acum este faptul că înainte de a pune pomul în pământ, rădăcinile acestuia se cufundă într-un amestec format din părţi egale de balegă de vacă şi pământ, peste care se pune apă şi se amestecă până la consistenţa smântânii. Rădăcinile astfel tratate se aşează în gropile adânci de aproximativ 30 cm şi se acoperă cu pământ. Pentru a nu pătrunde aer la rădăcini se tasează bine pământul deasupra, apoi se toarnă la rădăcină o găleată de apă.

Ce a ieşit? O livadă cu 42 de pomi (meri, peri, pruni, cireşi, caişi, piersici şi nectarini) printre care am semănat lucernă.


Să dea Dumnezeu rod şi peste câţiva ani să mâncăm fructe din această livadă. Între timp o să ne bucurăm de frumuseţea grădinii astfel amenajate.

Brânduşe la Tg. Mureş

De vreo două săptămâni au răsărit în rondoul din faţa blocului câteva tufe de brânduşe. Din păcate, aerul rece nu le-a lăsat să se deschidă, semn că primăvara nu a sosit încă.

Ieri, 20 Martie, a fost echinocţiul de primăvară, aşa că, după mersul astrelor, suntem deja în mult îndrăgitul anotimp de primăvară. Şi cum ieri a fost cu adevărat o zi de primăvară la Tg. Mureş, florile au simţit si ele asta şi s-au deschis spre încântarea noastră.

Ochelarii magici

Auzisem, în urmă cu vreo 2 ani, de la un prieten, despre nişte ochelari de corecţie cu care se pot reduce dioptriile, atât pentru miopie, hipermetropie cât şi pentru prezbitism. Mi-a dat atunci un link la un site american unde m-am informat, însă cum niciodată n-am comandat ceva de pe site-uri internaţionale, am lasat-o baltă.

Întâmplarea a făcut ca, în urmă cu vreo două luni, să fiu la cumpăraturi într-un supermarket, exact când se promovau aceşti ochelari de către o reprezentantă a unei firme din Ungaria, care probabil îi aduce din SUA.

Am incercat şi eu, şi pentru că ideea nu-mi era străină, dar mai ales pentru faptul că vedeam cu ei mai bine decât cu ochiul liber, m-am decis să-i cumpăr. Preţul, 100 lei noi (25 euro). Şi pentru că eu sunt mai neîncrezătoare dacă produsul nu e verificat medical, m-am dus cu ei la medicul meu oftalmolog care mi-a confirmat că-i pot purta.

Principiul după care sunt făcuţi aceşti ochelari are la bază o lentilă care se găseşte în cabinetul oftalmologic, neagră (plasticul întunecat micşorează intensitatea luminii) şi cu gaură la mijloc, prin care ochiul miop se acomodează mai bine şi vede mai clar.

Ataşez o fotografie a acestor ochelari care trebuie purtaţi în fiecare zi cam o jumătate de oră (privit la tv, citit, lucru la calculator etc.), timp în care muşchii oculari (învăţaţi mai leneşi la privirea prin ochelarii clasici), fac efortul de a mişca globul astfel încât să focalizeze imaginea printr-o singură gaură din lentila perforată.

Datorită perforaţiilor, razele incidente sunt focalizate deja în faţa ochiului, apoi proiectate pe retină, în zona vederii clare (acest efect este cunoscut ca efectul de diafragmă în cazul camerelor de luat vederi). Folosind aceşti ochelari cu perforaţii, ochiul trebuie să "sară" de la o perforaţie la altă perforaţie pentru formarea imaginii totale.

Marca sub care sunt comercializaţi ochelarii este Vision Fix (marcă înregistrată), cred că pot fi comandaţi prin poştă de pe următoarea adresă de net: http://www.euroljet.ro/

Ciudăţenii ale naturii

Undeva pe drumul între Sibiu şi Mediaş e, aşa cum îmi place mie să o numesc, "stânca din pământ".

De multe ori am trecut pe lângă această formaţiune, însă niciodată nu m-am oprit. Am facut-o ieri, să fac o poză, pentru că pare impresionant modul cum s-a format acolo acest munte de pământ cu aspectul unei stânci.

Nu cred că este vorba de mâna omului doar atunci când ne uităm la ce au scrijelit cei care s-au oprit acolo şi au ţinut să marcheze acest lucru pe "stânca din pământ".