Festivalul Luminii

Festivalul Luminii - spectacol de lumină şi întuneric, de imagine şi muzică şi mai ales de trăire emoţională a bucuriilor mărunte.

Aseară la Platoul Corneşti din Tg. Mureş, Organizaţia de Cercetaşi din oraş ne-au învăţat, pe cei care nu ştiam încă, să ne bucurăm de simplitate.

Ce au făcut ei, am interpretat ca fiind un efort de echipă, efort depus pe parcursul mai multor luni de muncă în atelierele de creaţie şi mai ales, finalizarea proiectului prin amplasarea şi aprinderea pe aleile de la Platou, a mai mult de 11.000 de "gulguţe", aşa au numit ei ornamentele confectionate cu multă migală din hârtie refolosibilă şi lumânărele introduse în aceste candele improvizate.

O seară feerică pe care cei mici ne-au oferit-o nouă celor mari, tocmai ca să ne amintim că viaţa este frumoasă, să învăţăm să ne îngrijim de sufletul nostru şi să-i oferim din când în când mici bucurii pe care noi, în vâltoarea vieţii, nu prea le mai acordăm multă atenţie.

Felicitări Cercetaşilor!

Coşuri de gunoi clasa lux

M-am enervat peste măsură citind o ştire locală privind organizarea unei licitaţii în cadrul primăriei Tg. Mureş. Este vorba de 400 de coşuri de gunoi, pentru care se vor aloca 117.000 lei.

Domnule Primar, Târgu Mureş-ul este un oraş curat, oamenii sunt civilizaţi, noi nu ne putem plăti pensionarii şi cheltuim 300 de lei pentru un coş de gunoi? Chiar dacă preţul include şi montajul, este prea de tot să risipim banii noştri pe fiţe.

Strângeţi şurubul la ce se poate şi daţi bani oamenilor sa trăiască decent! Cu ce o duc eu mai bine dacă arunc un chiştoc de ţigară într-un coş de gunoi clasa lux?

2 Mai - Tîrgu Mureş, Platoul Corneşti

Revedere în ... Papiu

Azi am fost la Papiu...

La intrare am dat nas în nas cu profesorul de sport Raczkovi, care, după atâţia amar de ani, m-a recunoscut după fizionomie, mai puţin după nume.

Exteriorul liceului e acelaşi ... însă acum elevii intră prin faţă (pe vremea noastră pe aici intrau doar profesorii, semn că acum e "egalitate"), dar cred că pe bază de cartelă. Ce mi-a plăcut este că m-au legitimat la poartă (era un elev cu scris foarte citeţ şi portăreasa). La intrare, panouri cu poze. Il recunosc pe proful de istorie, Dl. Monoranu, cu care încă mă întâlnesc prin oraş şi stăm de vorbă, mă vede întotdeauna. Îmi amintesc ce mult îmi plăceau orele lui.

Încă un filtru la etajul unu, lângă sala profesorală, o elevă de serviciu. Fac o poză de pe un tablou. Unii profi din generaţia '91 au păstorit şi absolvenţi de 2001 şi încă se ţin pe poziţii. O văd pe Crina pe panou, îi dau un mesaj ca semn de colegialitate şi prietenie.

În sfârşit, sună de ieşire. Se pune muzică. Apare Codău, la fel de îngândurat ca pe vremea noastră. Nimeni şi nimic nu-l scoate din ritmul lui. Nu mă vede, nu-l salut, deşi m-aş fi bucurat să schimbăm câteva vorbe. Îmi amintesc ultima ora de fizică din liceu...

Intru în cabinetul de info. Foarte modern. La fel ca şi pe vremea noastră, elevii opresc şi pornesc calculatoarele la ieşirea, respectiv intrarea la ora de info...

Cucuruzu brazilor

Frunze

Pentru Sergiu, cu dedicaţie