Se afișează postările cu eticheta motto. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta motto. Afișați toate postările

duminică, 7 mai 2017

O oază de frumusețe

Legat de postarea anterioară, aș lua trei cuvinte și le-aș schimba un pic ordinea. Aș spune așa: oprește-te, nu fă nimic, continuă! Unii vor râde, zicând: frumos exemplu, continuă să nu faci nimic! Alții ca mine, vor continua ce au început cândva, mă refer aici la a scrie pe blogul acesta... deși mi-ar place și mie să stau cu capul la umbră (e și ăsta tot un fel de a sta cu burta la soare, de a nu face nimic) și să citesc, de aceea mă pregătesc pentru asta și deci, continui!

M-am oprit la un moment dat, după ce scrisesem pe acest fel de suport de scris, deși mai mare plăcere ar fi să scriu de mână, însă pe un suport de hârtie nu pot să pun imaginile pe care le-am adăugat aici și să și iasă ceva frumos. Odată, cândva, când mă voi hotărî să nu mai fac nimic ... cu acest blog, pentru că orice începe se și termină la un moment dat, (și nu, nu o să mă apuc de vlogg-ing pentru că nu mă reprezintă) o să pun o ultimă postare pe care probabil o voi numi „Totul are un început și ... un sfârșit..., orice sfârșit este de fapt un nou început...”, și pentru că știu un Fotograf Vagabond, o să-l rog să-mi facă din acest blog cel mai frumos album foto, asta la un preț mult prea mare pe care oricum nu o să i-l pot plăti, așa că o sa-mi facă o bucurie mare pentru când o să fiu bunicuță și o să răsfoiesc chiar cartea scrisă de mine, stând în fotoliu pe prispa casei de la țară, acolo unde este cel mai frumos frumos!

A, să nu uit să precizez ceva: dacă tot n-am făcut nimic pe aici o vreme, totuși am făcut ceva, m-am gândit ... să schimb motto-ul blogului..., l-am boteza(n)t acum „an oasis of beauty”. El, blogul, era asta încă din 2010 când “l-am lansat în on-line” ca să vorbim în termeni la modă acum ... și atunci. Ideea să fac blogul mi-a venit de la un amic Sorin care deja avea unul dar pe o altă temă, apoi un prieten bun căruia i-am povestit de ce m-am apucat, la a doua mea postare pe blog, când eram prea puțin știutoare ce o să fac cu blogul ăsta, mi-a scris așa la comentariile de acolo: Ține și de inteligență să descoperi fericirea, dar nu numai. Și un om mai puțin inteligent, poate fi fericit. Diferența este, că dacă ești inteligent poți face asta conștient, adică să te oprești puțin să vezi acele pietricele de pe marginea drumului, începem să străbatem drumul mai încet, tocmai pentru a vedea frumuseţea pietricelelor de pe margine”. Gino să știi că discuția aceasta a noastră a fost déclic-ul meu în viață și nu pot exprima prin cuvinte mulțumirea pentru asta! Și pentru că declicurile nu sunt chestii unice, ele au și ele momentele lor de boom și decădere, cu asta mi s-au schimbat un pic raporturile privind percepția frumuseții și a inteligenței (cu fericirea o lămurisem atunci), așa că, “nu există sex-appeal mai puternic  decât inteligența” (vechiul motto al blogului, un citat, personal sau poate preluat și el de undeva de către un ziarist pe care la un moment dat l-am apreciat) s-a transformat în an oasis of beauty” o expresie în care m-am străduit să traduc cât mai corect românescul colțișor de frumos.

Eu continui să lucrez la visul meu, la a construi oaza mea de frumusețe și dacă voi reuși să aduc cu fiecare postare viitoare un strop de frumos în viețile celor care vor citi, înseamnă că deja lumea a devenit mai frumoasă, pentru simplul fapt că cineva a zâmbit azi!

sâmbătă, 1 februarie 2014

Dacă e februarie, miros freziile...



Ce pot să spun despre mine, cea care peste trei zile împlineşte 37 de ani?

Că iubesc marea, pescăruşii, cerul, norii, depărtările, muzica formaţiei Direcţia 5...
Că citesc cu regularitate o singură revistă, Tango, care mă încântă şi din care iau idei frumoase despre lume, oameni şi viaţă...
Că m-au marcat 3 cărţi citite şi anume: Jurnalul Fericirii, de Nicolae Steinhardt, Bătrânul şi marea, de Ernest Hemingway şi Alchimistul, de Paulo Coelho...
Că am un motto în viaţă: "lumea oamenilor simpli este o lume complicată, iar lumea oamenilor complicaţi este o lume simplă..."
Că sunt sensibilă, mă emoţionează gesturile mărunte, dintre flori prefer frezia, mirosul ei îmi induce puritate, dacă aş putea, aş inventa un parfum numai pentru mine cu acest miros :)
Că iubesc viaţa şi chiar dacă am realizat moartea, mă încăpăţânez să trăiesc în prezent şi să mă bucur de toate nimicurile mărunte de zi cu zi...
Că sunt brand-uri, mă ataşez de ele până dispar de pe piaţă, îmi place să spun că trăiesc şi respir prin ele, dar că nu îmi este luată în considerare atitudinea faţă de ele tocmai pentru că am lucrat în marketing...
Că am cam tot ce şi-ar dori un om la vârsta mea, că sunt mândră că am realizat toate în mare parte prin efortul propriu, că am o familie care mă iubeşte şi care înseamnă totul pentru mine şi câţiva prieteni dragi pe care nu aş vrea să-i pierd...
Că sunt mulţumită de ce-mi oferă viaţa în prezent, că îmi mai doresc doar să fiu sănătoasă şi să pot să-mi mai îndeplinesc un vis: acela de a colinda prin lume...

Atât ... şi încă muuulte, multe...

Mari. Mari Botezan