Două sentimente

"Există două stări care pe mine nu m-au deranjat niciodată: invidia şi gelozia. N-am o problemă cu asta. Dacă unui om i se întâmplă un lucru bun, cu atât mai bine, nu îl invidiez, ci mă bucur pentru el. Cu gelozia nu mi-am pierdut timpul. Dacă e vorba să nu am încredere în cineva, nu încep o relaţie."

Raluca Zamfirescu, în Revista Tango - Marea Dragoste

Lumină şi foc

"Revista Tango: De ce avem nevoie de dragoste? N-ar fi mai simplu să trăim liniştiţi fără? De ce o fi omul creat să iubească?
Dr. Cristian Andrei: E o diferenţă mare între iubire şi dragoste. Foarte mare! Iubirea este cum este căldura soarelui. Se infiltrează printre oameni, face să înflorească florile dintre ei, să zâmbească unii către alţii. Este exact cum e lumina. O comparaţie mai bună decât între iubire şi lumină nu există. În timp ce dragostea este ca focul. Focul este altceva decât lumina. Acesta face incendii de pădure, lasă scrum în urma lui şi, câtă vreme activează, are şi lumină - adică poate să aibă şi acea iubire frumoasă dintre oameni, dar consumă ceva. Există tot mai mulţi oameni în ziua de astăzi care au dragoste fără iubire. De ce? Pentru că dragostea a început să fie o frustrare. E ca bulimia, e ca şi consumul de marijuana. E ceva artificial, e o ambiţie, este un orgoliu, este frustrarea că nu poţi să faci sex cu celălalt şi îi spui că-l iubeşti numai pentru că nu ai ajuns la părţile lui esenţiale.

R.T.: Există şi oameni care nu pot iubi?
C.A.: Există din ce în ce mai mulţi oameni care nu mai pot iubi. Sunt mulţi oameni tineri care nu văd de ce să iubească. Se gândesc la bani, la carieră, la chestiile secundare. Sunt şi oameni în vârstă, cărora li se stinge iubirea, deşi ar putea foarte bine să iubească şi la vârste înaintate, dar devin atât de zgârciţi cu iubirea! Şi de reci... sunt mulţi.

R.T.: Care ar fi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Depinde de impactul pe care-l simţi tu. Pentru că, dacă ţie îţi spune cineva "ai gene lungi" s-ar putea să fi foarte emoţionată pentru că e vorba de un anume om. Dacă îţi spune un tip gras, de care nu-ţi place, nu e declaraţie de dragoste.

R.T.: Nu cumva simplul "te iubesc" rămâne cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Cuvintele astea au în ele un tezaur de interpretări, dar dragostea nu se poate pune în cuvinte. De aceea se şi fac tot felul de poezii care sunt aproximări. Se tot pictează şi se tot cântă. Şi, din toate astea, uneori simţi emoţia. Dar o poezie întreagă e egală cu un clipit al persoanei care te interesează. Şi, uneori, e suficient să clipeşti ca să faci o declaraţie de dragoste."

Preluat dintr-un interviu cu Dr. Cristian Andrei din Revista Tango

Spicuiri ... din Mîndruţă

" Ai divorţat. Ce ai înţeles din prima căsnicie?
Lucian Mîndruţă.: Am înţeles că cel mai frumos lucru într-o căsnicie poate să fie, până la urmă, divorţul. La final, la divorţ, când m-am dus la tribunal avocata a întârziat. Şi eu eram cu soţia de care urma să divorţez, discutam lejer lângă o fereastră, râdeam şi fumam. Avocata a venit, m-a luat de-o parte şi mi-a spus: "n-ar fi trebuit să veniţi chiar aşa la tribunal, cu amanta, pentru că nu e frumos". Şi i-am spus că e soţia... de ea mă despart. Nu doar părea că ne înţelegem, chiar ne înţelegeam foarte bine doar că, pur şi simplu, fiecare avea drumul lui.

Cum ai cunoscut-o pe actuala soţie? Să zicem ultima, soţia definitivă? E iubirea definitivă?
L.M.: N-aş vrea să creadă că e ultima, că după aceea şi-o ia în cap. Deci rămânem la formula "actuala soţie". Şi sper că şi ea crede acelaşi lucru despre mine, sunt doar "actualul", da?

Care este sensul vieţii?
L.M.: Nu există un sens al vieţii. Viaţa este ce-şi face fiecare din ea. Nu are un sens, nu are o logică...

Tu ai trecut de jumătate...
L.M.: Am trecut, nu mai am mult.

Şi cum te consolezi cu gândul ăsta?
L.M.: Nu mă consolez.

Înseamnă că eşti într-o depresie continuă.
L.M.: Da. În general, oamenii care înţeleg viaţa nu pot să aibă ca alternativă decât depresia. Nu există altceva. Pentru că este limpede. Munceşti, tragi tare, încerci să perpetuezi specia, încerci să te îmbunătăţeşti pe tine ca individ, încerci să nu faci prea mult rău în jur, după aia mori şi nu se mai întâmplă nimic.

Ce contează cel mai mult în viaţă?
L.M.: Absolut nimic. Nu contează absolut nimic. Orice ai face, viaţa se încheie. Şi dacă eşti Napoleon, şi dacă eşti cerşetor. Nu are nici un sens. Nu are nici un rost să te gândeşti că are un sens. Ceea ce e minunat dacă poţi să faci este să laşi câteva cuvinte bine scrise. Asta e tot. Pe care, la un moment dat, să le păstreze unii sau alţii."

preluat din revista Tango - Marea Dragoste

Dacă e februarie, miros freziile...

Ce pot să spun despre mine, cea care peste trei zile împlineşte 37 de ani?

Că iubesc marea, pescăruşii, cerul, norii, depărtările, muzica formaţiei Direcţia 5...
Că citesc cu regularitate o singură revistă, Tango, care mă încântă şi din care iau idei frumoase despre lume, oameni şi viaţă...
Că m-au marcat 3 cărţi citite şi anume: Jurnalul Fericirii, de Nicolae Steinhardt, Bătrânul şi marea, de Ernest Hemingway şi Alchimistul, de Paulo Coelho...
Că am un motto în viaţă: "lumea oamenilor simpli este o lume complicată, iar lumea oamenilor complicaţi este o lume simplă..."
Că sunt sensibilă, mă emoţionează gesturile mărunte, dintre flori prefer frezia, mirosul ei îmi induce puritate, dacă aş putea, aş inventa un parfum numai pentru mine cu acest miros :)
Că iubesc viaţa şi chiar dacă am realizat moartea, mă încăpăţânez să trăiesc în prezent şi să mă bucur de toate nimicurile mărunte de zi cu zi...
Că sunt brand-uri, mă ataşez de ele până dispar de pe piaţă, îmi place să spun că trăiesc şi respir prin ele, dar că nu îmi este luată în considerare atitudinea faţă de ele tocmai pentru că am lucrat în marketing...
Că am cam tot ce şi-ar dori un om la vârsta mea, că sunt mândră că am realizat toate în mare parte prin efortul propriu, că am o familie care mă iubeşte şi care înseamnă totul pentru mine şi câţiva prieteni dragi pe care nu aş vrea să-i pierd...
Că sunt mulţumită de ce-mi oferă viaţa în prezent, că îmi mai doresc doar să fiu sănătoasă şi să pot să-mi mai îndeplinesc un vis: acela de a colinda prin lume...

Atât ... şi încă muuulte, multe...

Mari. Mari Botezan

Aripi

"Ce au frumos porumbeii?
Mă fascinează zborul lor, mai ales cel compact şi rapid, de toamnă. Dragostea pentru casă, pereche şi pui.

Ce au oamenii mai frumos decât porumbeii?
Aripile. Ştiu că sună ciudat, dar când şi le deschid, oamenii au aripi mai frumoase decât porumbeii!"

fragment dintr-un interviu cu Nelu Barbu (fost prezentator de meteo la Antena 3), Revista Tango

"Eşti frumos!"

"... În Decembrie 2008, într-o seară, mă pregăteam să merg spre o şedinţă foto, eram în maşină cu mama şi o profesoară de make-up. Până la acel moment nu avusem nici un prieten român. Eram la volan şi am intrat pe o stradă pe care am văzut un bărbat cu totul special... Şi i-am zis mamei: "mamă, uite ce bărbat frumos!" Şi nu ştiu cum, parcă Dumnezeu mi-a luat mâna şi mi-a luat minţile şi am făcut ceva ce nu am făcut în viaţa mea! Am deschis geamul şi am strigat "Eşti frumos!" Asta în mijlocul străzii, eu conducând maşina... Aproape că nu poţi să crezi că sunt adevărate anumite lucruri care ţi se întâmplă chiar ţie. E karma?... Două persoane care au destinul de a fi împreună trebuie să fie împreună şi destinul găseşte orice mijloace pentru a-i aduce alături? Ţin minte că am oprit maşina în mijlocul străzii, pentru că nici nu mă mai interesa că în spatele meu sunt alte vehicule. Iar el a venit spre mine la geamul maşinii şi m-a întrebat: "Aţi spus ceva? S-a întâmplat ceva?" Iar eu n-am avut ce să fac, aşa că am recunoscut sincer că am strigat că ... e frumos. Mi-a răspuns: "Şi Dumneavoastră sunteţi frumoasă!" Iar eu m-am trezit vorbind: "Dar nu sunt machiată şi nu sunt nici aranjată", iar el a replicat firesc, mai departe: "Aaa!, aşa se cunoaşte o femeie când este într-adevăr frumoasă, când este nemachiată şi când te trezeşti cu ea dimineaţa..." - Giulia Nahmany, Revista Tango

acel CINEVA

"... privind de departe nu-ţi poţi imagina că o femeie ca mine nu are un bărbat lângă ea. Asta a fost o problemă dintotdeauna, greu îţi poţi imagina că am stat ani în şir singură. Şi nu pentru că nu mi-am dorit pe cineva lângă mine, ci pentru că mi-am dorit pe acel CINEVA pe care să-l iubesc cu toată fiinţa şi care să mă iubească la fel. Dragoste binecuvântată mi-am dorit, nu deşertăciuni ale acestei lumi... Atâtea cupluri am văzut în jur care trăiesc vieţi serbede, aparent îndestulate, însă flămânde de ceea ce e cu adevărat hrană a sufletului: iubire, tandreţe, grijă, duioşie, bucurie, gratitudine, recunoştinţă către Dumnezeu pentru darurile primite..." - Daniela Nane, Revista Tango, iunie 2011

Dans la Budapesta

Eram la Budapesta, într-o noapte, pe malul Dunării...

"Am văzut odată cum dansau doi hipoacuzici îndrăgostiţi. Nu auzeau nimic, dar simţeau în podea vibraţiile şi, mai ales, se simţeau unul pe altul... Despre asta e vorba, nici muzica nu contează până la urmă, ci felul în care, iubind, dansezi exact în acelaşi ritm, cu aceiaşi paşi, cu aceiaşi respiraţie, în cea mai pură apropiere trupească..." - Mihaela Rădulescu, Revista Tango