Dacă ar fi trăit bunicu' ...

... azi ar fi împlinit 83 de ani, iar bunica ... i-ar fi urat ... alaltăieri "La mulţi ani!"

Ea întotdeauna îi incurca anul naşterii cu ziua de naştere şi astfel era întotdeauna prima!

Moşu' te-am iubit, te iubim şi te vom iubi mereu.

Nela, mami şi buni.

Cătălin Botezatu - un brand românesc în care cred

http://www.catalinbotezatu.ro

Cafeaua de dimineaţă :))

Partide de şah la Furnica - Tîrgu Mureş

Primul meu joc şi prima înfrângere la şah...

Mai am de învăţat de la profesionişti...

Revedere în ... Papiu

Azi am fost la Papiu...

La intrare am dat nas în nas cu profesorul de sport Raczkovi, care, după atâţia amar de ani, m-a recunoscut după fizionomie, mai puţin după nume.

Exteriorul liceului e acelaşi ... însă acum elevii intră prin faţă (pe vremea noastră pe aici intrau doar profesorii, semn că acum e "egalitate"), dar cred că pe bază de cartelă. Ce mi-a plăcut este că m-au legitimat la poartă (era un elev cu scris foarte citeţ şi portăreasa). La intrare, panouri cu poze. Il recunosc pe proful de istorie, Dl. Monoranu, cu care încă mă întâlnesc prin oraş şi stăm de vorbă, mă vede întotdeauna. Îmi amintesc ce mult îmi plăceau orele lui.

Încă un filtru la etajul unu, lângă sala profesorală, o elevă de serviciu. Fac o poză de pe un tablou. Unii profi din generaţia '91 au păstorit şi absolvenţi de 2001 şi încă se ţin pe poziţii. O văd pe Crina pe panou, îi dau un mesaj ca semn de colegialitate şi prietenie.

În sfârşit, sună de ieşire. Se pune muzică. Apare Codău, la fel de îngândurat ca pe vremea noastră. Nimeni şi nimic nu-l scoate din ritmul lui. Nu mă vede, nu-l salut, deşi m-aş fi bucurat să schimbăm câteva vorbe. Îmi amintesc ultima ora de fizică din liceu...

Intru în cabinetul de info. Foarte modern. La fel ca şi pe vremea noastră, elevii opresc şi pornesc calculatoarele la ieşirea, respectiv intrarea la ora de info...

Oameni de valoare

"Nu căutaţi să fiţi oameni de succes, căutaţi să fiţi oameni de valoare!" (A. Einstein)

Dans la Budapesta

Eram la Budapesta, într-o noapte, pe malul Dunării...

"Am văzut odată cum dansau doi hipoacuzici îndrăgostiţi. Nu auzeau nimic, dar simţeau în podea vibraţiile şi, mai ales, se simţeau unul pe altul... Despre asta e vorba, nici muzica nu contează până la urmă, ci felul în care, iubind, dansezi exact în acelaşi ritm, cu aceiaşi paşi, cu aceiaşi respiraţie, în cea mai pură apropiere trupească..." - Mihaela Rădulescu, Revista Tango