Dans lent

Ai privit vreodată copiii

într-o "învârtitoare"?

Ai ascultat zgomotul ploii

când cade pe pământ?

Ai urmărit vreodată zborul neregulat

al unui fluture?

Ai observat apusul soarelui?

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa aşa de repede.

Timpul e scurt.

Muzica nu durează mult.

Îţi trece fiecare zi în zbor?

Când zici "Cum te simţi?", "Ce mai faci?"

Asculţi răspunsul?

Când ziua se sfârşeşte,

te întinzi în pat,

cu sute de întrebări succesive

ce îţi trec prin cap?

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa aşa de repede.

Timpul este scurt.

Muzica nu durează mult.

I-ai spus vreodată copilului tău,

O să facem mâine asta?

Fără să-ţi dai seama de dezamăgirea lui,

pentru că erai grăbit/ă?

Ai pierdut legătura cu o prietenie bună

ce apoi a încetat

pentru că tu nu aveai niciodată timp

Să suni şi să spui "Bună"?

Ai face bine să încetineşti.

Nu dansa aşa de repede.

Timpul este scurt.

Muzica nu durează mult.

Când alergi aşa de repede pentru a ajunge undeva,

pierzi jumătate din plăcerea de a merge.

Când eşti preocupat/ă şi alergi toată ziua,

este ca şi un cadou niciodată deschis... Aruncat.

Viaţa nu este o cursă.

Să o iei mai încet...

Ascultă muzica

Înainte să se termine cântecul.

poezia am găsit-o întâmplător în cutia mea cu "nimicuri frumoase"... autor: Clara Moşescu
roza este o amintire dragă de la o fostă colegă, Diana O.

Viaţa e un dans în ploaie

Cu colegii, la sfârşit de an 2011

Dacă cineva m-ar întreba ce sunt colegii pentru mine, i-aş răspunde foarte simplu şi sincer: colegii sunt a doua familie, una mai numeroasă. După 12 ani de când am intrat în această mare familie a lăptarilor, am ajuns să-i iubesc şi în mijlocul lor să mă simt bine. Chiar dacă din exterior sunt tentaţii, odată ce aparţii la un grup, îţi vine greu să te desprinzi, să laşi totul baltă şi să începi altceva, de aceea, rămân la ideea că omul sfinţeşte locul şi adevăratul capital al unei companii sunt oamenii.

Ca să argumentez afirmaţia de mai înainte, o să scriu aici că la petrecerea de sfârşit de an pe care am avut-o anul ăsta la un restaurant mic şi cochet din oraş (Restaurantul Tezaur), s-au alăturat vechi colegi care au plecat din companie, s-au alăturat cel mai probabil din motivul că iubesc oamenii pe care i-au lăsat în urmă, dar dintr-un motiv sau altul au părăsit echipa.

Aşa că, din mulţimea de fotografii făcute cu această ocazie, am ales câteva pe care să le pun aici, tocmai ca peste ani, când voi privi înapoi, să-mi amintesc cu placere de noi cei de acum.

Lord of the dance

Am auzit anul trecut pentru prima dată despre ei: Lord of the dance. Primisem un mail cu un spectacol de-al lor care m-a impresionat foarte mult. Mama uitându-se a exclamat: "îţi dai seama, să-i vezi pe viu!".

Şi uite că s-a ivit şi această ocazie, aseară la Tg. Mureş, într-un spectacol absolut fascinant. Atâta pasiune în dansul lor, atâta trăire... O împletire de dans, muzică şi culoare cum nu a văzut oraşul de prea multe ori. Cu toate că prestaţia a fost la superlativ, m-am întristat la final, când dansatorii nu au primit nici măcar un ornament de flori din partea autorităţilor, noi care ne mândrim cu denumirea de "oraşul florilor". Nu-i aşa că a fost ruşinos Domnule Primar?

Am făcut nişte fotografii şi filmuleţe pentru amintire, chestiile acestea simple care ne bucură sufletul sunt tot ce-i mai frumos în viaţă. Bucuraţi-vă de astfel de momente cât de des aveţi ocazia, gustaţi frumosul, încărcaţi-vă de energie pozitivă din astfel de lucruri...

Adaptare

Viaţa nu înseamnă să aştepţi ca furtunile să treacă. Ci să înveţi să dansezi în ploaie.

Dans la Budapesta

Eram la Budapesta, într-o noapte, pe malul Dunării...

"Am văzut odată cum dansau doi hipoacuzici îndrăgostiţi. Nu auzeau nimic, dar simţeau în podea vibraţiile şi, mai ales, se simţeau unul pe altul... Despre asta e vorba, nici muzica nu contează până la urmă, ci felul în care, iubind, dansezi exact în acelaşi ritm, cu aceiaşi paşi, cu aceiaşi respiraţie, în cea mai pură apropiere trupească..." - Mihaela Rădulescu, Revista Tango