Muzică românească

De obicei sunt pe Kiss Fm. Ieri dimineaţă, dau drumul la radio. La servici am un radio mai puţin performant, fără afişaj electronic şi cu reglare manuală a posturilor. Aurelian Andreescu - Copacul. Zic, ce naiba, cine mi-a dereglat radioul? Următoarea melodie tot românească. În sinea mea, sigur nu sunt pe Kiss.

Apoi intră Huidu şi ne anunţă că CNA-ul a impus ca 40% din muzica difuzată pe posturi să fie românească. Jale mare printre cârcotaşi.

Hai nu vă mai plângeţi aşa, nu avem nici un post cu muzică exclusiv romănească, aşa că este ok sa difuzaţi şi muzica noastră printre toate schelăiturile care se repetă cu periodicitate de o oră -două. Numai noi românii ne ruşinăm de creaţiile noastre şi le dăm la o parte, pe când străinii sunt mândri de tot ce înseamnă naţional şi îşi fac posturi de radio special pentru a difuzara muzica autohtonă.

Eu sincer mă bucur pentru această decizie, mi-e dor sa ascult un Compact C, Laura Stoica (pe care aţi difuzat-o 3 zile la îngropare şi iar aţi uitat de muzica ei foarte misto), Mihaela Runceanu şi multe alte valori ale muzicii româneşti.

Nebunul de alb

Frunze moarte

Azi a fost o zi frumoasă de toamnă, şi din câte am urmărit pe net, va continua aşa toată săptămâna, cu toate că suntem în Brumar. Ce dacă dimineţile sunt friguroase, important este ca peste zi să fie frumos, să mai putem ieşi în natură.

Aşa că, încă de la amiază, mi-am propus să dau o fugă în locurile mele preferate pentru plimbare, mai precis în parcul de la Cetate şi pe aleea de la Platou care duce către zoo. Nu ştiu de ce, dar aceste două locuri de promenadă, îmi dau o senzaţie profundă de intimitate, datorită aspectului de "tunel" pe care îl dă amplasarea copacilor de o parte şi de cealaltă a aleilor. Este absolut senzaţional în toate anotimpurile dar mai ales iarna, când zăpada aşterne crengile copacilor îmbrăcându-i într-o mantie albă, pură. Destul de pustiu după-amiaza deşi coloritul frunzelor ne îmbie la plimbări romantice prin frunzele foşnind a toamnă aurie.

M-am plimbat, am făcut nişte poze şi cu trecerea asta la ora de iarnă m-a prins întunericul, aşa că m-am bucurat de un apus superb de soare.

Taxi - Cele două cuvinte

În pat cu titulara, în gând cu rezerva

Site-uri de socializare = locuri unde, atunci când te plictiseşti, îţi consumi timpul cu avantaj consumator sau în final se dovedeşte o pierdere de timp.

Sincer, nu sunt adepta colecţiei de prieteni pe reţelele de socializare, oameni pe care nu-i cunoşti, cu care nu ai schimbat în viaţa ta două vorbe, dar dacă ţi-au dat click te şi invită să le fi prieten. Total diferit de conceptul meu despre prietenie. Aşa că, prefer să mă "leg" în aceste reţele numai de oameni pe care îi cunosc sau care, în urma unei conversaţii, mi-au lăsat o impresie placută.

Poate eu sunt defectă şi n-am înţeles cum trebuie scopul acestor site-uri (care, d.p. meu d.v. ţintesc spre cât mai multe conturi on-line şi care să petreacă mult timp pe site), ideea e că până la urmă, prietenii adevăraţi sunt cei reali, care în cazul meu sunt puţini, dar pe care îi apreciez ca oameni în primul rând şi aceasta nu e puţin lucru.

Şi ca să vedeţi şi voi de ce m-am apucat să scriu aici despre subiectul ăsta, este ca să ma revolt pe bărbaţi, deşi cu siguranţă sunt şi femei care gândesc la fel. Cum adică să priveşti oamenii din viaţa ta ca pe jucătorii unui meci de fotbal? Fix aşa mi-a zis un tip, "ce are dacă am una şi caut una de rezervă, până găsesc o rezervă care să devină titulară, stau cu actuala...."

Off doamne, unde sunt oamenii de caracter care ştiu ce vor de la viaţă, care nu stau cu c... în două luntrii. În orice caz, dacă sunt pe aceste site-uri, sigur sunt greu de găsit, ca şi acul în carul cu fân. Aşa că, rămân la percepţia mea, puţini şi greu de găsit să fie şi buni...

Simplă - Nina Cassian

Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - şi am vibrat
cînd s-a uitat adînc şi lung la mine
- şi nu era adevărat.

Cînd m-am trezit, mai simţeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă-am văzut pe obraz
două dîre de lacrimi subţiri.

Moda lansată de Cotroceni