Suferința din Săptămâna Patimilor

1. Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.3. Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.4. Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.“5. Isus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.6. Cînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“8. Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.9. A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“13. Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“14. Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decît pe Cezarul!“16. Atunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.

Icoana aceasta, în accepțiunea mea, zugrăvește cel mai fidel descrierea lui Isus înainte de a fi dat în mâinile Iudeilor. Câtă seninătate în fața morții, câtă liniște sufletească și pace...

Și pentru că suferința mamei la vederea Fiului răstignit pe cruce nu poate fi exprimată mai profund decât ... într-o lacrimă

am ales aceste două imagini sugestive pentru ca toți cei dragi mie, privindu-le, să aibă o săptămână întărită în credință, (cred că Săptămâna Patimilor este cea mai frumoasă din an), iar Paștile să fie pentru toți prilej de bucurie și încredere nemărginită în Dumnezeu și Înviere.

De Florii

am cules "miţişori" - aşa se numesc la noi mugurii aceştia care se duc în cimitire în sâmbăta Floriilor şi se împodobesc cu ei mormintele

m-am bucurat de clopoţeii care râdeau în lumina dimineţii

am văzut cum zambiluţa aceasta se străduieşte să crească frumoasă pentru Duminica Paştilor

şi ca Floriile să aibă flori autentice, a înflorit o tufă de narcise

şi, tot acum de Florii, "via plânge"

Pentru fetele care...

"Un cântec despre ''primăvara'' unei fete. Pentru fetele care nu aleg calea uşoară. Pentru fetele mândre. Pentru fetele care preferă să fie singure ''de una singură'' decât ''singură în doi''. Pentru fetele care sting lumina în clădirile de sticlă şi oţel. Pentru fetele care nu se trezesc dimineaţa ca să plece acasă, ci la muncă. Pentru fetele care-şi vând creierul pe câteva sute de euro, nu trupul... pe o geantă. Pentru fetele care au leasing-ul maşinii pe numele lor. Pentru fetele care nu trăiesc închise într-o Grădina Zoo, ci trăiesc libere. Pentru fetele care nu fug pe Pamânt, ci aleargă spre Paradis. Pentru fetele care plâng când nu le vede nimeni. Pentru fetele care ştiu că după iarna grea vine întotdeauna primăvara. Pentru fetele cu suflet de vioară." - aşa sună o dedicaţie a lui Mihai Morar pe Facebook. Imi place.

Crin de primăvară

Anul acesta crinul este cu cele mai multe flori din câte a făcut până acum: 10, rotund!

Michel Telo - Ai Se Eu Te Pego

Despre uitare

"Între două pauze de lectură, uiți deja ce ai citit înainte, spune Kundera. Dar, mai rău, adaugă el, lectura este o uitare continuă pentru că uiți, cu fiecare întoarcere de pagină, pagina pe care tocmai ai părăsit-o. Ceea ce se reține este un vag rezumat indispensabil continuității actului lecturii, iar peste ani, din toată cartea nu se păstrează "mai mult de câteva frânturi". Cu peste un secol în urmă, Jules Renard vorbise în termeni încă și mai drastici. Pe 28 august 1889, el notează: "Te-apucă disperarea: să citești totul, și să nu reții nimic! Pentru că nu reținem nimic. Zadarnic ne căznim: totul ne scapă. Ici-colo, mai rămân câteva petice, încă fragile, ca urmele de fum care indică trecerea unui tren."

De ce citim, atunci? Unde se duc miile și miile de pagini peste care ți-ai trecut ochii și care ți-au traversat, zadarnic pare-se, mintea? Dar s-ar putea ca memoria asta șubredă să fie un formidabil instrument de măcinat, care să macine așa cum macină stomacul pentru întregul organism hrana introdusă în gură și care, transformându-se în elementele primare ale procesului metabolic, asigură întreținerea vieții. S-ar putea ca, de îndată ce au fost înghițite, zecile de mii de pagini să fie "desfigurate" până la uitare, transformate într-un bol alimentar al spiritului și digerate până nu mai rămâne "nimic" din ele, nimic recognoscibil, nimic decât proteinele, lipidele și glucidele spiritului, fără de care viața lui nobilă și creativă n-ar mai fi cu putință. E bine, așadar, să avem ce uita." - Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut

Aer de primăvară