Lacrimi în Noaptea Bucuriei

Scenă: Pe scările Catedralei, în Noaptea de Înviere, o femeie firavă, mărunţică, cu doi copii în jurul ei şi cu trei lumânări aprinse în mână. La un moment dat, din spatele ei, prin mulţime se avântă nervos un bărbat cu o fetiţă mai mică decât ceilalţi doi copii pe care o îmbrânceşte pe scări la picioarele mamei şi strigă "ţine-o tu, că pe mine mă enervează". Fetiţa căzută jos începe să plângă iar mama stinge lumânările şi o ia pe micuţă în braţe. I-am văzut ochişorii înecaţi în lacrimi după care, mama cu cei trei copii intră în catedrală să se roage în Noaptea de Înviere probabil şi pentru o viaţă mai liniştită...

De Paşti... fără paşti

Pentru prima dată în viaţă merg să iau Lumină în Noaptea de Paşti  în altă parte decât la biserica din Ciunga, locul unde m-am născut şi unde, o viaţă, am trăit an de an bucuria Învierii lui Iisus Christos.

Acum am trăit emoţia acestei mari sărbători la Catedrala Mică din Tg. Mureş, biserica de care aparţinem. Nu pot să spun că a fost acelaşi lucru cu ce am trăit în alţi ani pentru simplul motiv că Sărbătoarea Slujbei de Înviere a fost stricată de "oamenii bisericii". Mai precis, pentru că nu am stat la slujbă până la final, normal, am vrut să luăm paştile înainte de a pleca spre casă. Mare a fost dezamăgirea noastră când am văzut că paştile nu se împart în curtea bisericii cum eram obişnuită de la Ciunga, astfel ca omul să poată lua când doreşte să plece către casă, ci paştile sunt în biserică şi "păzite" ca omul să nu ia pentru că "nu sunt sfinţite, se sfinţesc numai după slujbă!"

Aţi mai pomenit undeva ca paştile să fie sfinţite altcândva decât în Joia Mare la Cina Cea de Taină? Ruşine Catedrala Mică din Tg. Mureş.

În final am mers la Bisericuţa de Lemn şi am luat paşti de acolo, unde organizarea a fost exemplară deşi a fost enorm de multă lume.

Sper din toată înima să ajung alte Paşti cu sănătate şi să merg la Înviere în sătucul meu drag, sau de ce nu, undeva la o mănăstire unde se simte sărbătoarea mai frumos decât în oraşele mari.

Christos a înviat! Lumina Învierii să vă pătrundă în inimi şi în casele voastre! Bucuraţi-vă la ceas de Mare Sărbătoare!

Suferința din Săptămâna Patimilor

1. Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.3. Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.4. Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.“5. Isus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.6. Cînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“8. Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.9. A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“13. Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“14. Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decît pe Cezarul!“16. Atunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.

Icoana aceasta, în accepțiunea mea, zugrăvește cel mai fidel descrierea lui Isus înainte de a fi dat în mâinile Iudeilor. Câtă seninătate în fața morții, câtă liniște sufletească și pace...

Și pentru că suferința mamei la vederea Fiului răstignit pe cruce nu poate fi exprimată mai profund decât ... într-o lacrimă

am ales aceste două imagini sugestive pentru ca toți cei dragi mie, privindu-le, să aibă o săptămână întărită în credință, (cred că Săptămâna Patimilor este cea mai frumoasă din an), iar Paștile să fie pentru toți prilej de bucurie și încredere nemărginită în Dumnezeu și Înviere.

Paştile la Ciunga

Ca în fiecare an, am făcut Paştile la Ciunga, la bunică-mea.

A fost o vreme super mişto în toate aceste zile de sărbătoare. Vineri seara, când ne-am întors de la biserică, au curs din cer câţiva stropi de ploaie, care cică semnifică lacrimile lui Dumnezeu după Fiul Său Isus. Nopatea de Înviere a fost una caldă şi plină de încărcătură emoţională. În mica biserică din vale, aşa numim biserica unde predică Popa Brie, s-a auzit foarte frumos Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!

Cel mai frumos lucru acum la Ciunga, mai mult decât în orice alt loc, pentru că este locul de care ne leagă totul, pentru că acolo este "iarba verde de acasă", e natura. Pun mai jos câteva poze care le-am facut în această mini-vacanţă bine-meritată, cu speranţa că vă vor încânta şi vouă privirea.
poză artistică
balansoarul din grădină, loc de relaxare şi admiraţie a naturii
coşul cu ouă vopsite în foi de ceapă şi unse cu slănină pentru luciu
nu mă uita

mărul de vară care izbucneşte în floare

pomişorul plantat anul trecut şi care s-a încăpăţânat să şi înflorească
păpădiile care sunt în floare acum şi râd în soare
o păpădie care "s-a maturizat" prea devreme
florile de păr, al căror miros l-aş transpune într-un parfum să-l simt tot anul

vişinul de lângă bucătărie, nins de flori

Paştile la Ciunga

O să vă întrebaţi ce o fi Ciunga asta? E numele satului unde m-am născut, de fapt nu e un sat, e un cartier al oraşului Ocna Mureş unde sunt doar case şi care a primit acest nume după porecla unei femei care avea o mână ciuntită. Aşa, Uioara de Jos este numită de sute de ani Ciunga (am găsit în acte foarte vechi acest nume al localităţii aparţinând de raionul Aiud).

De când mă ştiu, am petrecut sărbătoarea Paştilor la Ciunga. Ce poate fi mai frumos decât să sărbătorim Învierea în mijlocul naturii revenite la viaţă, la începutul fiecărei primăveri. Acolo se simt sărbătorile cel mai profund.

În biserica din sat este zugrăvită foarte frumos scena Învierii iar slujba de la miezul nopţii ne umple în fiecare an inimile de bucurie. Şi în acest an, împreună cu mama şi bunica mea, am fost să luăm lumină.

Paştile la noi sunt cât se poate de simple, fără iepuraşi şi ouă de ciocolată, doar cu cozonaci, drob şi friptură de miel şi tradiţionalele ouă roşii, vopsite în foi de ceapă şi date cu slănină pentru luciu.

Frumuseţea acestei sărbători, ca de altfel a fiecărei zile bine-cuvântate de Domnul, vine din noi, din sufletele noastre, din lucrurile simple din viaţa noastră, doar trebuie să avem credinţă şi dragoste nemărginită în Dumnezeu.