Am ajuns iarăşi, după mulţi ani de când am urcat deasupra norilor în Bucegi, la o altitudine la fel de mare dar de această dată în Munţii Parâng, la 2228 m, Vârful Păpuşa. Mi-am propus încă de anul trecut să merg pe Transalpina şi visul meu s-a realizat.
Transalpina este mult, mult mai frumoasă decât Transfăgărăşanul!
Şi pentru că mi-a plăcut mult la Rânca, staţiunea care s-a născut datorită Transalpinei, sper ca odată, cândva, iarna, să ajung acolo şi să văd imensitatea aceea de brazi împodobiţi în mantie albă, să aud cum scârţâie zăpada sub bocanci şi cum trosnesc lemnele în foc seara, până în miez de noapte.
Pentru că până anul acesta nu ştiam că există două Sarmizegetuse în România, mi-am împlinit dorinţa de a le vedea pe amândouă, una Sarmizegetusa Ulpia Traiana, vechea capitală a Daciei Romane, pe drumul dintre Haţeg şi Caransebeş iar cealaltă în inima munţilor, după ce te străduieşti să străbaţi un drum forestier de 20-25 km până să ţi se dezvăluie ea, absolut fascinanta Sarmizegetusa Regia, capitala vechii Dacii.
Şi pentru ca să fie încântarea spirituală completată cu o perlă a creştinătăţii românești, am ajuns şi la Mănăstirea Prislop, locul unde se odihneşte Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Pentru a ajunge la mormântul Părintelui, se urcă prin pădure de la mănăstire până se ajunge pe o pajişte în vârful căreia este cimitirul. Ce m-a impresionat încă de cum am intrat pe pajişte, a fost mirosul izbitor al florilor, miros care se simţea foarte puternic deşi era aer liber. Mormântul Părintelui Arsenie Boca, este simplu, identic cu restul mormintelor din cimitir şi totuşi unic, plin de flori şi înconjurat cu crini regali albi, iar crucea la care se închină lumea venită din toate colţurile ţării este încrustată la fel de simpu: "Arsenie Ieromonahul".
