luni, 18 august 2014

Din groapă în groapă

Scriu acestea în speranţa că scrisul meu va schimba ceva, că mă voi face auzită şi că cei care trebuie să acţioneze o vor face!

Desigur multă lume cunoaşte, pe traseul Braşov-Sighişoara-Tg. Mureş-Alba Iulia-Sibiu, scurtătura care ocoleşte oraşul Turda, scurtătură pe care se intră la Hanul Pescarilor şi se iese la Unirea-jud. Alba, pe sensul de mers deja menţionat. Înainte să se dea în folosinţă partea de autostradă care ocoleşte Turda, scurtătura de care scriu era mai intens circulată. Acum însă şoferii aleg varianta cu autostrada ca să ajungă la Alba Iulia, scurtătura nu mai are aşa mare importanţă. Pentru că până acum o porţiune din această scurtătură, aproximativ 1,5-2 km, la limita dintre judeţele Cluj şi Alba dar aparţinând de judeţul Cluj, era petecită periodic, fără a se face un lucru responsabil, de calitate, care să fie şi durabil, porţiunea asta este mai tot timpul plină de gropi.
Şi ce gropi! Cratere! Am surprins câteva în pozele de mai jos, cred că unele au adâncimea de 25-30 cm. Ideea este că, dacă treci pe acolo, trebuie să faci slalom printre ele şi e aproape imposibil să nu iei una. Mai grav este când plouă şi gropile sunt pline de apă, am prins şi asta şi nu te simţi chiar confortabil la gândul că poţi să-ţi strici maşina pe un astfel de drum.

Şi tot aştept să se-ntâmple ceva... Până atunci, admir apusuri de soare splendide, la ora când de regulă trec pe acolo














sâmbătă, 9 august 2014

Fabulă


Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite. 
Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca, însă, ca o fată, 
Cu avere şi trusou, 
Îi respinge îngâmfată : 
„Cum să mă mărit c-un bou ?”
”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge !” 
Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul, 
După tratative scurte, 
S-a căsătorit cu calul.
„Ah, ce şansă pe mireasă !” 
Comenta în pom o cioară, 
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”
Dar curând, ce tragedie ! 
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie, 
S-auzea întreg scandalul. 
În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa, 
Cu ispitele-i de lapte.
Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase, 
Două palme cu copita !
Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are, 
Trei amante, toate iepe. 
Asta-i prea de tot, îşi zise, 
Îl dau dracului de cal. 
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal. 
Slabă, galbenă, uscată,
De necazuri şi nevoi, 
Vaca noastră, resemnată, 
Se întoarse printre boi.
Dup-atâta chin şi jale, 
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat. 
Nunta lor a fost vestită, 
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită ! 
Vaca noastră şi cu boul.”
Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă, 
Tipul clasic de menaj. 
Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) ,c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte, 
Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie, 
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e că-n căsnicie,
Treaba merge de minune. 
Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne ! 
Şi aşa, trec ani şi ani, 
Şi precum am prins de ştire, 
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea, de faţă ,
Nu e nici un lucru nou, 
Pentru orişicare vacă, 
Soţul ideal e-un BOU ...


marți, 29 iulie 2014

Floarea pasiunii



Am văzut-o întâmplător pe terasa vecinilor mei de la ţară.
Am fotografiat-o pentru că era superbă şi am afişat-o pe Facebook să o vadă şi prietenii mei.
Aşa am aflat că se numeşte "Floarea pasiunii" - o denumire foarte exotică la fel ca şi inflorescenţa de o frumuseţe incredibilă. Popular i se mai spune şi "Coroana lui Iisus" şi legat de asta este o legendă privind petalele, staminele şi pistilul care sunt asociate cu apostolii (zece doar, mai puţin Iuda şi Petru), coroana de spini şi cuiele bătute pe cruce în corpul Mântuitorului. Am mai căutat informatii pe net şi am găsit cum că seara degajă un miros plăcut, eu am fotografiat-o la amiaza şi atunci nu mirosea. Când mai merg acasă o să o miros seara pentru a mă putea bucura pe deplin de armonia de culori şi miresme.
Am adăugat-o şi aici pe blog, colţisorul meu de frumos.

marți, 15 iulie 2014

duminică, 13 iulie 2014

Două sentimente

"Există două stări care pe mine nu m-au deranjat niciodată: invidia şi gelozia. N-am o problemă cu asta. Dacă unui om i se întâmplă un lucru bun, cu atât mai bine, nu îl invidiez, ci mă bucur pentru el. Cu gelozia nu mi-am pierdut timpul. Dacă e vorba să nu am încredere în cineva, nu încep o relaţie."

Raluca Zamfirescu, în Revista Tango - Marea Dragoste

vineri, 4 iulie 2014

La mulţi ani, MS 77 ALZ !!!

MS 77 ALZ : astăzi este ziua mea. Am împlinit 7 ani, am parcurs în acest timp 57.481 km şi am văzut multe locuri frumoase din România! 
Pentru că merit să-mi fie sărbătorită aniversarea, stăpâna mea mi-a comandat un tort mai special. Se bucură că a terminat de plătit toate ratele cu care "am necăjit-o" în fiecare lună! 
Cofetăria Egreta din Tg. Mureş m-a reprodus sub formă de tort, dintr-un amestec fin de ciocolata, frişcă şi vanilie, combinaţie care se numeşte "Zori de zi" şi este super, super delicioasă. Deşi am vrut să vedeţi că m-am născut în 4 Iulie 2007, cei de la cofetărie au greşit puţin şi au scris doar anul 2014 pe emblema aniversară. Poate pentru că acest an este mai important, doar acum sunt cu adevărat liberă şi pot sa-i dau şi stăpânei mele mai multă libertate, ceea ce desigur îşi doreşte de multă vreme. Pentru că are mare grijă de mine, îi doresc să mă păstreze cât mai mult, pentru că a văzut cu câtă trudă poţi să te bucuri de o maşină nouă şi îi promit că îi voi fi alături încă mult timp. 
Mulţumesc Mari pentru surpriza făcută, ştiu bine că "fac toţi banii!"