sâmbătă, 11 iulie 2015

Sinagoga din Tg. Mureș

Spre marea mea rușine, trebuie să recunosc că, deși locuiesc de 30 de ani în Tîrgu Mureș, niciodată nu am vizitat Sinagoga din oraș. Și nu pentru că nu m-ar fi atras ideea, ci pentru faptul că, de fiecare dată când am trecut prin fața ei (în graba mașinii), poarta era legată cu lanțuri și am tras concluzia greșită că nu mai este deschisă spre vizitare.

Am căutat pe internet un contact și am sunat. Mi-a răspuns un domn și am întrebat dacă se poate vizita Sâmbăta. Mi-a spus că da. Așa că am mers azi pe la ora 11 și urmând indicatorul pus în curtea sinagogii, am intrat prin lateral și am dat de o casă veche unde locuia familia care are grijă de edificiul cultural. Bătrânelul care mi-a răspuns la telefon era ghidul turistic și unul dintre ultimii evrei care trăiesc azi în Tîrgu Mureș și care nu a dezmințit deloc spiritul evreiesc (când să plătim taxa de intrare, am constatat că avem doar o bancnotă de 100 lei, taxa pentru 2 bilete fiind 10 lei; era cât pe ce să nu ne primească să vizităm, neavând încredere că vom achita la ieșire, dar până la urmă s-a răzgândit, spunând că o să caute rest în banii lui din casă). 

Ce am aflat de la ghid este că sinagoga datează din 1900, în acea perioadă fiind în Tîrgu Mureș o comunitate de aproximativ 6000 de evrei, din care aproape toți au fost concentrați de autoritățile maghiare hortyste într-un ghetou format la Fabrica de cărămizi din Tîrgu Mureș și apoi deportați la Auschwitz în anul 1944. După Al doilea Război Mondial cei câțiva evrei care au rămas în Tîrgu Mureș au emigrat Israel, azi mai fiind in oras numai 86 de persoane.

Interiorul sinagogii este o împletire de elemente a trei religii, (iudaică, romano-catolică și musulmană). Ele sunt foarte bine delimitate, în mijlocul sinagogii este simbolistica evreiască, în partea din față cea musulmană iar în partea din spate este rozeta de inspirație gotică. Steaua lui David, simbolul evreilor, este prezentă pe mai multe elemente din sinagogă. Un amănunt interesant: femeile prezente la rugăciune stau în balconul central și cele laterale de la etaj iar bărbații stau pe scaunele de la parter dar se mai pot mișca prin sinagogă, prezența femeilor la parter fiind considerată o ispită pentru ei.

Deasupra intrării principale în sinagogă se află o rozetă mare și altele două mai mici, deasupra celei mari fiind inscripționat un text în limba ebraică preluat din Vechiul Testament, din Cartea profetului Isaia: "Casa mea va fi o casă de rugăciune pentru toate popoarele". Înțeleaptă vorbă! Dumnezeu este unul singur, nu contează unde ne rugăm!
















marți, 7 iulie 2015

Loredana & Nadir - Te iubesc

Foarte frumos spus, Te iubesc!

"N-am super-puteri, nu am strâns averi, nu vreau să fiu bogat. / La Londra sau Paris, ne-am dus doar în vis, în avion privat. / Noi, prinț și cerșetor, nu avem comori, dar avem 2 cuvinte. / Am să ți le spun, mereu ca un nebun si am o rugăminte:

Ține minte acele cuvinte, cele mai scumpe de pe Pământ, sentimente adevărate cu diamante cuvintele sunt. Te iubesc!"


marți, 9 iunie 2015

Ambasador pentru o zi

Zilele trecute am primit titlul de "Ambasador BIO pentru brandul Napolact" din partea echipei de marketing din companie. Împreună cu alte câteva colege, am avut sarcina de a influența cât mai mulți colegi să se îmbrace o zi în verde. Și am reușit. Am făcut multe poze pe care le-am înscris într-un concurs și m-am gândit să particip și eu cu pozele de mai jos.

Dacă e să legăm pozele într-o scurtă povestioară aș spune cam așa: starea de BIO nu începe acum ci cu mulți ani în urmă, când s-a format în companie o echipa de marketing din care am avut șansa să fac parte. De-a lungul anilor am avut diverse proiecte frumoase dintre care cel mai drag mi-a fost proiectul cu panglică și simbolul siluetei umane. De atunci păstrez în suflet proiectul ăsta materializat printre altele și în medalioane de aur.

Între timp, cariera profesională a luat o altă direcție: folosesc des "telefonul bio" și mă bucur că pot savura în tihnă în fiecare dimineață o cafea bio peste care adaug din belșug lapte BIO de la Napolact.

Vă invit și pe voi să vă creați propriile stări BIO și să le trăiți din plin.




luni, 1 iunie 2015

Prima cafea cu mama mea

Într-o reclamă TV la berea Timișoreana e o idee care te îndeamnă să-ți amintești prima bere cu tatăl tău (asta în cazul în care ești bărbat, sau nu?). 

Pornind de la asta, am încercat să-mi amintesc prima cafea cu mama mea. Nu am reușit! Nu am reușit nici măcar să-mi amintesc de prima mea cafea, posibil că a fost cândva în timpul facultății și nu a fost ceva memorabil. Însă îmi amintesc perfect prima țigară cu mama mea! A fost pe când aveam vreo 4-5 ani și „lucram” cu mami la vie în grădina noastră de la Ciunga. Mami făcuse o pauză de țigară și am vrut să fumez și eu așa cum fumează oamenii mari. Mami mi-a dat o țigară și m-a învățat cum se face: o ții așa și tragi din ea cât poți tu de tare”. Vă închipuiți ce a ieșit: m-am înecat cu fum, ochii s-au înroșit și au început să-mi curgă lacrimile și așa m-am lecuit de țigări pentru totdeauna.

În schimb, cafelele cu mama mea le savurăm de obicei în week-end-uri. Preferabil în curtea casei noastre de la țară sau în Tg. Mureș, în ultima vreme de preferință la Atelierul de Cafea, o cafenea relativ nouă și aproape de noi, vis-a-vis de Mureș Mall. Ce ne atrage aici este atmosfera de vechi dată în special de muzica ce se revarsă în surdină, atât în interiorul cafenelei cât și pe terasa de afară, împletită cu decorul și el în concordanță cu specificul localului. 

Am citit în materialele lor informative că produsul locomotivă” al acestei afaceri este cafeaua Miscela Michela, un amestec de cafele (miscela) creat după gustrile capricioase și rafinate ale unei femei Mihaela, care împreuna cu soțul/iubitul/prietenul ei Costi, au dat viață acestei cafenele.

Câteva lucruri de originalitate raportat la alte cafenele din oraș: mașini de cusut Singer țin loc de mese, în loc de lustre, din tavan atârnă borcane în interiorul cărora sunt becuri, pe pereți sunt tablouri vechi cu poze de familie sau portrete din secolul 20, în interior sunt tot felul de obiecte vechi, telefoane cu disc, patefoane, fiare de călcat și altele.

Ce oferă cafeneaua ca mod de a atrage clienții sunt ingenioasele espressii ale zilei care te îndeamnă să te oprești și să savurezi o cafea, serile de jazz sau seri mult mai speciale cum a fost cea de Tango Argentinian, seară în care o veche prietenă a mea din Cluj, Ioana Lascu împreună cu partenerul ei de dans au încântat publicul mureșean.

Pe lângă toate astea, cafeneaua, prin specificul ei, servește drept cadru pentru diverse ședințe foto în cazul unor evenimente speciale. Și asta, poate pentru că, Atelierul de Cafea este locul unde mirosul și aroma cafelei învălie simțurile și dau sens unor povești de dragoste... de demult...

„Toarnă-mi te rog câteva cuvinte frumoase în cafea ca să simt că e dimineață”. Anonim


Fotografiile au fost preluate de pe pagina de Facebook/Atelierul de Cafea



















miercuri, 27 mai 2015

Un alt început

Am scris la postarea trecută de pe blog că are numărul 300.

Au trecut mai mult de 6 ani de când țin cu pasiune și perseverență acest blog pe care, așa cum am mai scris aici, îl numesc „colțișorul meu de frumos”. Am adunat pe acest blog tot felul de lucruri ce m-au fascinat și pe care am ales să le păstrez în lumea virtualului pentru că mă reprezintă într-un fel sau altul. Găsiți aici de la povești de călătorie, la poze, muzică, reclame, citate și alte chestii frumoase...

Pentru că prima postare de pe blog se numea Începuturi... („Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va inventa într-adins ca să-ţi răsplătească ţie îndrăzneala. – Regina Isabela către Cristofor Columb”), acum că am ajuns la 300 de postări, am senzația că s-a încheiat un ciclu numerologic, (și nu numai), și că urmează, cum ar zice Compact, “Un alt început”…

M-am gândit să asociez acest nou început cu un răsărit de soare, fotografie pe care am făcut-o demult, în urmă cu aproape 20 de ani, în ziua de 5 Septembrie 1998, dimineața foarte devreme, în Costinești... Calitatea imaginii nu este chiar una "the best", la vremea respectivă aveam un aparat Kodak cu film și nu aveam avantajele de astăzi în ceea ce privește tehnologia, dar am avut un ochi bun (pe atunci vedeam lumea fără ochelari și priveam prin orificiul acela mic al aparatului foto, nu pe un display) și am prins un peisaj din categoria: Păstrează clipa!


joi, 7 mai 2015

În tihnă, la Napolact

Mă tot gândeam ce o să scriu pe blog la postarea asta, este postarea cu numărul 300 și vroiam să fie ceva mai special. 
 
Îmi era în gând să fie ceva legat de trecut, Costinești în anul 1999... amintiri, motivat cumva de faptul că citisem pe internet că anul ăsta de 1 Mai a fost pustiu pe acolo și că ... au rămas doar amintirile...
 
Dar am primit zilele trecute o provocare de la colegii mei de la Marketing, și anume, să descriem un moment de TIHNĂ. După ce le-am arătat doar lor, colegilor din companie, ce înseamnă tihna cu adevărat pentru mine, în această postare poate să vadă toată lumea cum îi Tihna în Ardeal la Napolact (în Tg. Mureș).
 
Și pentru că "Mama mea e cea mai bună", ne-a făcut niște plăcinte cu iaurt, cu brânză și cu ceapă și iaca azi am luat micul dejun cu câțiva colegi.
 
Cei care îmi citiți blogul, luați-vă momente de tihnă atunci când simtiți nevoia! Adevăratele momente de tihnă sunt în natură, cu familia, cu prietenii, cu colegii...