Cred cu tărie că există dragoste pentru toată viaţa.
Atunci când ai inima prea-plină de dragoste, oferi fără să aştepţi ceva în schimb. Şi tot ce dai, se întoarce la tine înzecit. Aşa că, tot ce trebuie să facem pentru a fi iubiţi, este să iubim necondiţionat tot ce este în jurul nostru.
Nu întotdeauna am gândit aşa, însă de când Cineva de sus mi-a deschis ochii pe acest drum, viaţa mea s-a schimbat mult, toate lucrurile merg din plin, şi vor rămâne aşa atâta vreme cât iubesc. Deci secretul este să iubeşti la nesfârşit. Cred că dragostea este o stare dumnezeiască şi că nu toată lumea o întâlneşte, că aceia care reuşesc să se ridice la această stare sunt oameni binecuvântaţi. Nu toată lumea poate avea această fericire. Ce m-a facut să gândesc aşa este citirea şi recitirea Jurnalului Fericirii de Nicolae Steinhardt.
Cât despre dragostea de-o viaţă, asta înseamnă respect reciproc, generozitatea de a oferi din prea-plinul tău, o foarte bună comunicare clasică dar şi spirituală, mentală, sufletească, pentru că nu trebuie să ne limităm doar la contactul fizic dintre doi oameni. Trebuie să construim continuu, să ne îngrijim relaţia, să dăruim, pentru că, nu întâmplător, dintre miliarde de posibilităţi, Dumnezeu ne alege să ne întâlnim mai devreme sau mai târziu sufletul pereche.
Ca să iubeşti o persoană, trebuie să o alegi în fiecare zi, cu calităţi, cu defecte, să nu vrei să o schimbi, să nu vrei să o domini, să o manipulezi. Aşa, doar aşa poţi s-o ai pentru toată viaţa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu