Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 februarie 2018

Lângă crucea părăsită


La o margine de codru, pe-o colină însorită
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită
Răstignit în patru cuie, prăfuit de ani și vreme
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paște turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
" - Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frică de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?

Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!

Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche dar e bună
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-Ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns
Cum să fac, că-s mic, Hristoase și n-ajung așa de sus?

Ți-am adus și apă rece, că Ți-o fi amar și sete
Ei Ți-au dat oțet și fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!
Că și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul să Ți-l ușureze, setea să Ți-o ostoiască!

N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când 'oi mai trece
N-am mai multe că aș vrea, să-Ți mai las să ai de schimb
Dar, ce văd? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo... nu pot să cred Hristoase, că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai ține!"
"- Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Și eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viața pentru ele,
Multe au plecat din staul, eu le caut cu durere
Și le-aștept să se întoarcă, să le mân către pășune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s
C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus
Și-ți voi da, când va fi vremea, apă vie și merinde
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ți fierbinte!"

Și i-a pus Hristos pe creștet, mâna Sa cu răni de cui,
Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui
Bine-cuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!

Eliana Popa

duminică, 13 noiembrie 2016

Viața ca un ... copac, sau, doi copaci ca ... viața?!

De multe ori, natura ne dă lecții. Trebuie doar să avem ochi să vedem și urechi să auzim. Cum la partea cu sonorizarea suprapusă imaginii stau foarte prost d.p.d.v. al abilităților tehnice, tot fotografia este cea care mă ajută să "păstrez clipe". Aceste poze-clipe sunt de fapt mult mai grăitoare, pentru că, vorba cuiva, "O poză face cât 1000 de cuvinte!"

Este aceasta o fotografie pe care aș traduce-o într-un cuvânt așa: "Viața". Îmi place să cred că această "unire" nu a fost mâna omului până la "punctul de întâlnire" și că Dumnezeu ne-a arătat prin această  lucrare a naturii menirea noastră pe această lume. 

Aș spune așa: investește în tine, completează pe cineva și fă ca tot ce ai obținut în plus să nu păstrezi numai pentru tine. Împărtășește! Este tot ce poți face mai bun în lumea aceasta...


marți, 29 aprilie 2014

Întregul meu, nu jumătatea mea!

Credeți că fiecare om are o jumătate a lui?

"Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Soţul şi soţia sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar."

Parintele Arsenie Papacioc

luni, 11 noiembrie 2013

Dacă cred, dacă nu cred

De obicei urmăresc pe Antena2 emisiunile Florentinei Fântânaru, Dincolo de aparențe. Ieri a fost invitată creatoarea de modă Rita Mureșan, tema emisiunii fiind una spirituală. La final, invitata a citat:


“Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am totul de pierdut.” - Blaize Pascal

joi, 26 septembrie 2013

Sfârşitul stelelor

"În jurul Pământului, Dumnezeu a înfăşurat un pergament de stele. Stă în spatele lui şi învârte flaşneta mileniilor. Iar stelele se desfăşoară în faţa noastră. Se nasc, mor şi călătoresc.

Oamenilor li s-a dat moartea pentru că nu au putut înţelege infinitul. Omul nu concepe lucrurile fără sfârşit. De aceea, moartea ne linişteşte într-un fel. Împăcarea cu ideea morţii este mai degrabă liniştea ce derivă din finit. Dacă am fi înţeles infinitul, am fi trăit veşnic.

Dumnezeu stă ascuns în spatele stelelor şi proiectează imagini pentru fiecare dintre noi. Un înger s-a dus ieri la Dumnezeu şi l-a întrebat:

- Doamne, pot să văd şi eu filmul lui Tudor Chirilă?

Filmele noastre, milioane de filme proiectate de Dumnezeu şi vizionate în avanpremieră de îngeri.

În spatele stelelor se află Dumnezeu. Stelele şi universul au un sfârşit. Sfârşitul este Dumnezeu. Şi Dumnezeu este nesfârşit..."


preluat de pe tudorchirila.blogspot.com; Exerciţii de echilibru - Tudor Chirilă

duminică, 18 august 2013

De mână cu Dumnezeu

"Când eşti mic, Dumnezeu se plimbă cu tine de mână prin lume. Îl ţii strâns. La un moment dat vă opriţi într-un loc cu multă lume şi culori. Dumnezeu îţi spune că lipseşte puţin şi revine. Te roagă să-l aştepţi în locul unde v-aţi oprit. Apoi pleacă. Tu aştepţi puţin în loc, dar lumea şi culorile te atrag către un bâlci cu căluşei.

Te plimbi, te uiţi, te învârţi, apoi vrei să te întorci la locul în care te-a lăsat Dumnezeu. Nu mai reuşeşti. E multă lume şi nu ştii exact de unde ai plecat. Din acel moment îl vei tot căuta. Ştii că nu te-a părăsit, dar nu îi mai poţi fi atât de aproape. Unii oameni nu părăsesc locul şi Dumnezeu se întoarce, îi ia de mână şi merg împreună mai departe...

Ceilalţi..."

preluat de pe tudorchirila.blogspot.com; Exerciţii de echilibru - Tudor Chirilă

duminică, 31 martie 2013

Alchimistul - Paulo Coelho

"Lucrurile simple sunt cele mai grele, și numai înțelepții reușesc să le vază.";
"Cu prietenii pe care și-i face omul nu trebuie să stea zi de zi. Când vezi aceleași fețe mereu, ajungi să-i consideri ca făcând parte din viața ta. Și dacă fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o și schimbe. Dacă nu ești așa cum vor ei, se supără. Pentru că toți stiu exact cum trebuie să trăim noi. Și niciodată n-au habar de cum trebuie să-și trăiască propriile lor vieți.";
"Toți oamenii, la adolescență, știu care este Legenda lor Personală. În acest moment al vieții totul este limpede, totul este posibil și oamenii nu se tem să viseze și să dorească tot ce le-ar plăcea să facă în viață. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, o forță misterioasă încearcă, încet, încet să dovedească faptul că Legenda Personală este imposibil de realizat. Aceste forțe par mârșave, dar în realitate te învață cum să-ți realizezi Legenda Personală. Îți pregătesc spiritul și voința, pentru că pe lumea asta există un mare adevăr: oricine ai fi și orice ai face, când dorești ceva cu adevărat, vrei pentru că această dorință s-a născut în sufletul Universului. Este misiunea ta pe Pământ. Împlinirea Legendei Personale este singura îndatorire a oamenilor. Totul este un singur lucru. Și când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale.";
"e bine să înveți că totul în viață are un preț";
"uneori e bine să lași lucrurile cum sunt";
"pentru ea, toate zilele erau la fel, și când toate zilele sunt egale înseamnă că oamenii au încetat să vadă lucrurile bune care apar în viața lor de câte ori soarele traversează bolta.";
"Flăcăul începu să invidieze libertatea vântului și intui că putea fi ca el. Nimic nu-l împiedica, în afară de el însuși.";
"Nu poți avea încredere într-un om dacă nu-i cunoști casa.";
"uneori lucrurile se schimbă în viață cât ai clipi, înainte ca omul să se poată obișnui cu ideea.";
"Sunt și eu ca toți ceilalți oameni: văd lumea așa cum vreau eu să fie, nu așa cum este.";
"Există un limbaj care se află dincolo de cuvinte. Dacă învăț să deslușesc acest limbaj fără cuvinte, o să descifrez lumea.";
"Încearcă să știi totdeauna ce vrei.";
"Nu vreau să mă schimb fiindcă nu știu cum să mă schimb. Sunt deja foarte obișnuit cu mine însumi.";
"Nu renunța niciodată la visurile tale.";
"oile îl învățaseră un lucru mult mai important: că există un limbaj pe lume pe care îl înțelegeau toți și pe care flăcăul îl folosise în tot acel timp ca să facă să prospere prăvălia. Era limbajul entuziasmului, al lucrurilor făcute cu dragoste și voință, în căutarea unui lucru pe care-l doreai sau în care credeai.";
"Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decât prezentul, și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit. Viața va fi o sărbătoare, o mare sărbătoare pentru că ea este numai și numai momentul în care trăim.";
"a înțeles că cea mai importantă și înțeleaptă parte a Limbajului pe care-l vorbea lumea era aceea care făcea ca toți pământenii să-și înțeleagă inimile. Și asta se chema Iubire, un lucru mai vechi decât oamenii și decât însuși deșertul, care totuși răsărea mereu cu aceeași forță oriunde două perechi de ochi se întâlneau cum se întâlniseră acelea două în fața fântânii.";
"Vreau ca și bărbatul meu să umble liber ca vântul care vălurește dunele.";
"Și nu vei înțelege că Iubirea nu-l împiedică niciodată pe un om să-și urmeze Legenda Personală. Iar când se întâmplă asta, este pentru că nu era Iubirea Adevărată, aceea care vorbește Limbajul Lumii.";
"Iubești pentru că iubești. Nu există nici un motiv pentru ca să iubești";
"Nu există decât un singur fel de a învăța. Prin acțiune."
"Nu ai nevoie să înțelegi deșertul: este de ajuns să privești un simplu grăunte de nisip și vei vedea în el toate minunile Creației.";
"Inimii mele îi este frică de suferință. Spune-i că frica de suferință este mai rea decât suferința însăși. Și că nici o inimă nu a suferit când a plecat în căutarea visurilor ei, pentru că fiecare moment de căutare este un moment de întâlnire cu Dumnezeu și cu Veșnicia.";
"Când ne aflăm în fața marilor comori, nu le vedem niciodată. Și știi de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori.";
"Ochii dezvăluie puterea sufletului.";
"Nu lăsa să se vadă că ți-e frică. Sunt oameni curajoși și-i disprețuiesc pe lași. Nu te lăsa pradă disperării. Asta te împiedică să vorbești cu inima ta.";
"Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodata. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară.";
"Indiferent ce face, orice om de pe acest Pământ joacă un rol principal în Istoria lumii. Şi, fireşte, nu ştie acest lucru."
"a întâlnit o femeie a deşertului care l-a făcut să înţeleagă că Iubirea nu-l va abate niciodată pe un om de la Legenda lui Personală."
"La ce mai folosesc banii dacă tot trebuie să mori? Rareori banul e capabil să scape pe cineva de la moarte."

ALCHIMISTUL - Paulo Coelho
Ca să-l întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru.

sâmbătă, 16 martie 2013

Iubirea - Lumină, vis şi însingurare

"Iubirea, ca şi poezia, ţine de Dumnezeu, de lumină, de vis, de însingurare." - Constantin Preda

miercuri, 9 noiembrie 2011

Învăţăturile unui călugăr

L-am întrebat cum se produc vindecările, ce se întâmplă când cineva vine la el.
”Eu, omul, nu mă gândesc că aş avea ceva de făcut, eu mă deschid şi las Sfântul Duh să curgă prin mine. Nu întreb niciodată omul de ce a venit la mine, ce problemă are, îi simt doar sufletul cât de greu îi este şi apoi mă rog. Atât fac- mă rog împreună cu el. Şi îi spun că este o mare bucurie atunci când doi se strâng în numele Lui că atunci şi El este cu noi. Pentru mine este o binecuvântare când cineva îmi deschide uşa chiliei. Eu nu privesc omul intrând la mine, ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie.
La sfârşit simt cum omul este mai uşor, mai senin. Eu nu trebuie să ştiu ce greutate purta el, Dumnezeu ştie, îmi păstrez doar sufletul deschis şi mă rog din toată inima mea. Deci totul este rugăciunea noastră către Dumnezeu, uneori îi ţin mâinile în ale mele, alteori le pun pe creştetul capului. Uneori simt că este nevoie să mai vină, alteori ştiu că lucrarea s-a făcut. Şi miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare, îl numesc trezirea omului în Dumnezeu.”

L-am întrebat de ce într-o mulţime agitată, tensionată, nervoasă îmi era mai greu să mă rog şi mi-a răspuns :
“Atât timp cât îl priveşti pe Dumnezeu ca fiind în afara ta, o să şi găseşti motive tot în afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum îl priveşti tu pe Dumnezeu. Dacă ai credinţa nestrămutată că El este în tine, realizezi că nimeni nu poate sta între tine şi Dumnezeu. Ca să te rogi cobori în tine, închizi ochii şi în inima ta o să găseşti liniştea. Acolo te aşteaptă Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide şi prin gândurile tale îl lasă pe El să se manifeste în tine, sau tot mintea este cea care te împiedică. Mintea ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei ţesătură. Dacă laşi iubirea din inima ta să îţi scalde mintea, o să vezi cum gândurile tale îşi găsesc singure drumul către Cer.”

L-am întrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca să ajungă să ia Lumină:
”Te lupţi să ajungi mai aproape de Dumnezeu când ai o teamă în tine, o nelinişte, o îndoială în ceea ce priveşte relaţia ta cu Dumnezeu. Atunci întotdeauna găseşti că mai ai ceva de făcut, nu ai făcut destul, mai există încă şi acel ceva o să îţi aducă apropierea, şi cauţi şi cauţi neîncetat. Dar dacă te opreşti din zbucium, din frământare, din căutare, îţi dai voie să îl descoperi în tine. Poţi trăi o întreagă viaţă preocupat să îl cauţi în afara ta, dar nu cauţi unde trebuie. Lupta exterioară este un semn al luptei din sufletul acelor oameni, aspiraţia lor, năzuinţa lor, căutarea lor, şi acela e modul în care o reflectă.”

L-am întrebat cum după ore petrecute în picioare, într-o poziţie în care nu puteai nici să te întorci, el nu dădea nici un semn de oboseală şi nu numai aceasta, în jurul lui oamenii erau foarte liniştiţi, calmi. Răspândea o vibraţie de pace în jur care linştea mulţimea.
“Oboseala vine din lupta fiinţei cu viaţa. Când te opui vieţii, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viaţa din tine şi oboseşti, şi este şi normal pentru că mergi contra curentului. Iubirea este curgerea vieţii. Pacea, liniştea, se obţin când laşi viaţa să curgă prin tine şi nu mai opui rezistenţă la ceva”.
Şi m-a întrebat: ”ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lăsai purtată de curgerea vieţii, nu opuneai rezistenţă. Atunci te deschideai prin inimă. Oboseşti când cauţi cu mintea, inima nu te oboseşte vreodată. Şi mintea caută neîncetat, mereu găseşte altceva de care să se agaţe, dar în esenţă mintea îşi caută liniştea.
Deci lupta nu este între noi şi cei din jur, sau întâmplările din viaţă, ci este între noi şi noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.”

L-am întrebat cum poţi să ieşi din această zbatere, pendulare:
“Nu trebuie să te zbaţi ca să ieşi, pentru că te afunzi şi mai rău. Şi vine o vreme când înţelegi că nu e necesar să te zbaţi, că totul se întâmplă de la sine, înţelegi că viaţa curge lin, nu este o strădanie. Lupta are loc până când se coboară această înţelegere, această pace. Nu fugi după Dumnezeu, stai liniştit şi lasă-l să se exprime prin tine”.

L-am întrebat cum a ajuns el la această stare de pace, în opinia mea de iluminare, şi mi-a spus că s-a rugat către Dumnezeu să îl lumineze ca să poată dărui la cei din jur, dintr-o credinţă fermă că cererea sa este auzită şi îndeplinită, şi apoi s-a lăsat purtat de valurile vieţii, s-a deschis şi i-au venit rugăciunile pe care le simţea cu sufletul. Nu s-a îndoit nici un moment şi rugămintea sa la Dumnezeu era să îi dea acest har de a dărui atât timp cât trăieşte pe acest pământ. Aceasta considera ca fiind cea mai mare binecuvântare, bogăţia inimii.

I-am spus că, în opinia mea, biserica s-a îndepărtat de credincioşi, a pierdut legătura, şi într-un fel a întrerupt legătura între Cer şi Pământ, în condiţiile în care ei aveau puterea să o consolideze.
“Biserica este o instituţie alcătuită tot din oameni. Şi omul s-a îndepărtat de aproapele său. Şi aceasta din teamă. Teama de a nu se pierde învăţăturile, de a le păstra nealterate, din frica aceasta şi-au concentrat atenţia doar pe învăţătură şi au uitat de ce este mai important- cei cărora li s-a adresat Christos prin învăţăturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a ieşit în lume. Dar şi în Biserică sunt oameni şi oameni.
Ce poţi face tu ca om este să studiezi Cuvântul Întemeietorului, să îl simţi, să citeşti şi să alegi acele rugăciuni pe care le simţi cu Sufletul, pentru că dacă doar le rosteşti fără suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugăciune omul se înalţă, prin Cuvânt care este faptă, prin gând şi prin trăire. Acestea trei trebuie să meargă împreună ca să te înalţe. Nu e datoria noastră să îi judecăm pe semenii noştri, aşa scrie şi în cărţi să nu judecăm, noi folosim piatra de temelie, învăţătura şi ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus că este foarte important să ascult tăcerea.
”Caută tăcerea, nu urmări şirul cuvintelor mele, ascultă-l pe Dumnezeu în tăcerea mea.”
Şi de câte ori se oprea din vorbit, stăteam cu ochii închişi şi auzeam, simţeam sunetul unui fâlfâit de aripi, şi vedeam ca un glob imens de lumină deasupra capului lui.

Această fiinţă se adresa cu un respect deosebit pentru toţi cei din jur, cu veneraţie, l-am întrebat ce simte el când vorbeşte cu un om:
“Eu când vorbesc cu un om, îl privesc pe Sfântul Duh în el. Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca şi cum ai fi lipsit de respect în faţa tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient să îl vezi pe Dumnezeu într-un înger sau în Fiul Său, uită-te în jur şi descoperă-l aici.
Rosteşte fiecare cuvânt cu respect, rar, nu te grăbi să vorbeşti. Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfânt, şi când vorbeşti cu un om, vorbeşte rar şi cu respect, ştiind că în acel moment Duhul Sfânt se manifestă prin tine în lume. Lasă ca fiecare cuvânt să vină din sufletul tău, simte-l înainte să îl rosteşti, doar aşa el va atinge sufletul celui căruia i te adresezi. Ceea ce spui tu dacă este lipsit de lumina sufletului tău va trece într-un cotlon al minţii, şi mintea va uita, dacă ceea ce rosteşti vine din suflet, acel om va păstra în sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet să îi dăruiesc ceva, nu ştiam ce, mă frământam, şi mi-a răspuns la întrebarea mea nespusă spunându-mi să fac asupra lui semnul crucii şi să îl binecuvântez. Mă gândeam cum pot eu omul să fac acest gest asupra lui aflat parcă în această lume dar neaparţinând ei şi mi-a explicat: ”când faci ceva cu toată inima laşi puterea celestă a Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea omului ci cu cea a Duhului, şi în faţa Sa toti suntem egali.”

Fiinţele iluminate păşesc printre noi, neştiuţi, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viaţa noastră.

marți, 8 noiembrie 2011

Femeia, taina lui Dumnezeu

"Femeia este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii." - IPS Calinic

miercuri, 31 august 2011

Oameni

Omul a şoptit: Doamne vorbeşte-mi!
Şi o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit.

Aşa că omul a strigat: Doamne vorbeşte-mi!
Şi bubuitul tunetului a răsunat de la o margine a cerului la cealaltă, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit în jurul său şi a spus: Dumnezeule, dă-mi voie să Te văd!
Şi o stea a strălucit scânteietoare, dar omul nu a observat-o.

Şi omul a strigat: Doamne, arată-mi o minune!
Şi o viaţă s-a născut, dar omul nu a ştiut.

Aşa că omul a strigat în disperare: Doamne, atinge-mă ca să ştiu că eşti aici!
La care Dumnezeu s-a aplecat şi l-a atins pe om. Însă omul a dat cu mâna alungând fluturele, şi şi-a văzut mai departe de drum.

marți, 14 iunie 2011

Şi ce-o fi fericirea?

"Fericirea nu constă în bani, în conturi, în case. Fericirea e liniştea şi împăcarea ta cu tine. Fericirea înseamnă credinţă în Dumnezeu, bunătate, apropierea de oameni. Fericirea înseamnă să te culci liniştit şi să te trezeşti liniştit." - Elena Gheorghe

joi, 6 ianuarie 2011

Oameni

Dumnezeu nu vă dă oamenii pe care îi vreţi; El vă dă oamenii de care aveti nevoie... ca să vă ajute, să vă rănească, să vă părăsească, să vă iubească şi să vă transforme în persoana care aţi fost destinat să fiţi.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Cea mai bună religie

Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine, o persoană mai bună. - Dalai Lama

joi, 2 decembrie 2010

Curcubeul

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

"Iată, Eu fac un legământ cu voi... că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiiască pământul."

"Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi. Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.
Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor; şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească o făptură.
Curcubeul va fi în nor; şi eu mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ."

Acesta este semnul legământului.

marți, 1 iunie 2010

Rona Hartner despre fericire

Există fericire şi există adevărata fericire. E o mare diferenţă. "Un vrai bonheur". Poţi să trăieşti într-o fericire care e o falsă fericire, şi ăsta e felul în care se trăieşte cam în general, e fericirea în care te bazezi pe lucruri materiale, pe o iubire...

Dar există şi fericirea pe care ţi-o dă Dumnezeu din interior, în care ştii că eşti o minune creată după chipul şi asemănarea Lui. Dacă noi am putea să ne dăm seama că suntem minuni, am avea foarte mare grijă ca această minune să nu facă orice şi să nu se ducă oriunde... cum fac oamenii care nu ştiu că sunt minuni. De obicei, se droghează, duc o viaţă destrăbălată, pentru că ei nu ştiu că sunt minuni ale lui Dumnezeu şi trebuie să aibă grijă de această minune.

A fost o frază pe care am auzit-o în biserică, şi mi-am dat seama ce libertate are Dumnezeu faţă de noi: "Dacă nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu, că e prea abstract, iubeşte pe cineva. Prin această iubire, ai să-L întâlneşti pe Dumnezeu".

luni, 24 mai 2010

Dragoste pentru toată viaţa

Cred cu tărie că există dragoste pentru toată viaţa.

Atunci când ai inima prea-plină de dragoste, oferi fără să aştepţi ceva în schimb. Şi tot ce dai, se întoarce la tine înzecit. Aşa că, tot ce trebuie să facem pentru a fi iubiţi, este să iubim necondiţionat tot ce este în jurul nostru.

Nu întotdeauna am gândit aşa, însă de când Cineva de sus mi-a deschis ochii pe acest drum, viaţa mea s-a schimbat mult, toate lucrurile merg din plin, şi vor rămâne aşa atâta vreme cât iubesc. Deci secretul este să iubeşti la nesfârşit. Cred că dragostea este o stare dumnezeiască şi că nu toată lumea o întâlneşte, că aceia care reuşesc să se ridice la această stare sunt oameni binecuvântaţi. Nu toată lumea poate avea această fericire. Ce m-a facut să gândesc aşa este citirea şi recitirea Jurnalului Fericirii de Nicolae Steinhardt.

Cât despre dragostea de-o viaţă, asta înseamnă respect reciproc, generozitatea de a oferi din prea-plinul tău, o foarte bună comunicare clasică dar şi spirituală, mentală, sufletească, pentru că nu trebuie să ne limităm doar la contactul fizic dintre doi oameni. Trebuie să construim continuu, să ne îngrijim relaţia, să dăruim, pentru că, nu întâmplător, dintre miliarde de posibilităţi, Dumnezeu ne alege să ne întâlnim mai devreme sau mai târziu sufletul pereche.

Ca să iubeşti o persoană, trebuie să o alegi în fiecare zi, cu calităţi, cu defecte, să nu vrei să o schimbi, să nu vrei să o domini, să o manipulezi. Aşa, doar aşa poţi s-o ai pentru toată viaţa.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Săgetuţa

Am o floare în balcon, am primit-o la servici, de la o colegă. Nu ştiu care este denumirea ştiinţifică, noi îi spunem săgetuţă. Am văzut-o pe diferite site-uri şi am citit că înfloreşte foarte rar. La noi a îmbobocit şi are chiar şi "lacrimi".

Le vedeţi?


Revin cu o poză în care să vedeţi inflorescenţa. Mirosul este nu foarte puternic, dar asemănător cu Mâna-Maicii-Domnului. După cum vedeţi, florile seamănă şi ele foarte mult cu cele ale acestui arbust.

duminică, 11 aprilie 2010

Puterea credinţei

"Într-0 duminică însorită, în faţa unei biserici, o fetiţă desena cu creta pe asfalt.

Oamenii ieşind din biserică, au întrebat-o:

- Ce desenezi?, iar ea a răspuns:

- Îl desenez pe Dumnezeu!

Atunci oamenii, foarte intrigaţi, au întrebat-o:

- Cum îl desenezi pe Dumnezeu, de vreme ce nimeni nu ştie cum arată?, iar fetiţa le-a răspuns:

- Vor şti când voi termina desenul!"

Este răspunsul la întrebarea cât de mult îl iubim pe Dumnezeu, povestioară de care îmi amintesc în fiecare primăvară, pentru că, în imaginaţia mea, scena se petrece într-o frumoasă zi din acest anotimp.

Şi ca să vedem reversul medaliei, trebuie să găsim răspunsul la întrebarea Doamne, cât de mult mă iubeşti? prin faptul că El, întinzându-şi mâinile pe cruce, a răspuns: Atât.