Dintre toate sporturile, prefer tenisul. Este un sport elegant şi care implică un control psihic desăvârşit. Până acum nu am reuşit să văd decât partide televizate. Am avut o tentativă acum 2 ani, la Sibiu la Cupa Davis, însă ne-am trezit cam târziu şi nu am mai găsit bilete (vorbesc la plural pentru că mama este mai împătimită cu tenisul decât mine, şi am fi mers împreună).
Anul acesta însă, am reuşit să mergem la Cluj la turneul BCR Tenis Partener, fiind invitate de prietenul meu Ovidiu Păunescu, el având meciuri la simplu şi la dublu în acest turneu. Aşa că, vineri am avut o zi liberă în care mi-a făcut mare plăcere să văd un meci live, mai ales că juca cineva cunoscut şi am fost cu sufletul alături de el.
Un meci frumos, spectaculos, în care s-au confruntat două generaţii cu două stiluri de joc total diferite. Chiar dacă a pierdut, Ovi este la înălţime prin stilul său de joc, prin naturaleţea cu care se mişcă pe teren şi prin pasiunea pe care o pune în joc.
Nu cred că sunt în măsură să dau lecţii, însă, îmi amintesc cu drag despre un team-building la care am participat şi la care am învăţat o lecţie de viaţă. Programul team-buildingului se desfăşura în etape în care câştigam piese ale unui puzzle. Imaginea finală era alcătuită din nişte munţi care se reflectau într-un lac, imaginii fiindu-i ataşat un citat din Confucius, citat de care îmi amintesc de multe ori când trec prin greutăţi sau situaţii neplăcute de-a lungul vieţii. Aşa că, Ovi, "Să fi învingător nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să te ridici de fiecare dată când cazi!". Felicitări pentru succesul la dublu.
