Pentru fetele care...

"Un cântec despre ''primăvara'' unei fete. Pentru fetele care nu aleg calea uşoară. Pentru fetele mândre. Pentru fetele care preferă să fie singure ''de una singură'' decât ''singură în doi''. Pentru fetele care sting lumina în clădirile de sticlă şi oţel. Pentru fetele care nu se trezesc dimineaţa ca să plece acasă, ci la muncă. Pentru fetele care-şi vând creierul pe câteva sute de euro, nu trupul... pe o geantă. Pentru fetele care au leasing-ul maşinii pe numele lor. Pentru fetele care nu trăiesc închise într-o Grădina Zoo, ci trăiesc libere. Pentru fetele care nu fug pe Pamânt, ci aleargă spre Paradis. Pentru fetele care plâng când nu le vede nimeni. Pentru fetele care ştiu că după iarna grea vine întotdeauna primăvara. Pentru fetele cu suflet de vioară." - aşa sună o dedicaţie a lui Mihai Morar pe Facebook. Imi place.

Crin de primăvară

Anul acesta crinul este cu cele mai multe flori din câte a făcut până acum: 10, rotund!

Michel Telo - Ai Se Eu Te Pego

Despre uitare

"Între două pauze de lectură, uiți deja ce ai citit înainte, spune Kundera. Dar, mai rău, adaugă el, lectura este o uitare continuă pentru că uiți, cu fiecare întoarcere de pagină, pagina pe care tocmai ai părăsit-o. Ceea ce se reține este un vag rezumat indispensabil continuității actului lecturii, iar peste ani, din toată cartea nu se păstrează "mai mult de câteva frânturi". Cu peste un secol în urmă, Jules Renard vorbise în termeni încă și mai drastici. Pe 28 august 1889, el notează: "Te-apucă disperarea: să citești totul, și să nu reții nimic! Pentru că nu reținem nimic. Zadarnic ne căznim: totul ne scapă. Ici-colo, mai rămân câteva petice, încă fragile, ca urmele de fum care indică trecerea unui tren."

De ce citim, atunci? Unde se duc miile și miile de pagini peste care ți-ai trecut ochii și care ți-au traversat, zadarnic pare-se, mintea? Dar s-ar putea ca memoria asta șubredă să fie un formidabil instrument de măcinat, care să macine așa cum macină stomacul pentru întregul organism hrana introdusă în gură și care, transformându-se în elementele primare ale procesului metabolic, asigură întreținerea vieții. S-ar putea ca, de îndată ce au fost înghițite, zecile de mii de pagini să fie "desfigurate" până la uitare, transformate într-un bol alimentar al spiritului și digerate până nu mai rămâne "nimic" din ele, nimic recognoscibil, nimic decât proteinele, lipidele și glucidele spiritului, fără de care viața lui nobilă și creativă n-ar mai fi cu putință. E bine, așadar, să avem ce uita." - Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut

Aer de primăvară

Spiriduşul

Dacă ai pierdut ceva...

Exemplu de tehnică de consolare la Meister Eckhart în Liber benedictus: dacă ai pierdut ceva, bucură-te cu gândul la ce ţi-a rămas şi, în al doilea rând, gândeşte-te la cei care au pierdut mai mult sau la cei care ar fi fericiţi să aibă cât ţi-a mai rămas ţie după pierderea suferită.