Paştile la Ciunga

O să vă întrebaţi ce o fi Ciunga asta? E numele satului unde m-am născut, de fapt nu e un sat, e un cartier al oraşului Ocna Mureş unde sunt doar case şi care a primit acest nume după porecla unei femei care avea o mână ciuntită. Aşa, Uioara de Jos este numită de sute de ani Ciunga (am găsit în acte foarte vechi acest nume al localităţii aparţinând de raionul Aiud).

De când mă ştiu, am petrecut sărbătoarea Paştilor la Ciunga. Ce poate fi mai frumos decât să sărbătorim Învierea în mijlocul naturii revenite la viaţă, la începutul fiecărei primăveri. Acolo se simt sărbătorile cel mai profund.

În biserica din sat este zugrăvită foarte frumos scena Învierii iar slujba de la miezul nopţii ne umple în fiecare an inimile de bucurie. Şi în acest an, împreună cu mama şi bunica mea, am fost să luăm lumină.

Paştile la noi sunt cât se poate de simple, fără iepuraşi şi ouă de ciocolată, doar cu cozonaci, drob şi friptură de miel şi tradiţionalele ouă roşii, vopsite în foi de ceapă şi date cu slănină pentru luciu.

Frumuseţea acestei sărbători, ca de altfel a fiecărei zile bine-cuvântate de Domnul, vine din noi, din sufletele noastre, din lucrurile simple din viaţa noastră, doar trebuie să avem credinţă şi dragoste nemărginită în Dumnezeu.