Se afișează postările cu eticheta ani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ani. Afișați toate postările

vineri, 13 iulie 2018

Cea mai frumoasă femeie din lume


Despre această "operă de artă" mi-am tot propus să scriu. O văd frecvent, se află undeva, puțin înainte de intrarea în Tg. Mureș din direcţia Alba-Cluj, în localitatea Ungheni, Mureș.

În imaginația multora, bănuiesc, este exprimarea "poetică" a sentimentului de iubire a unui bărbat foarte, foarte îndrăgostit...

În imaginația mea, văd în acest "mesaj" un moment de sinceritate al unei femei în întâlnirea cu ea însăși! De ce nu?! Cred că asta se întâmplă, la un moment dat, în viața fiecărei femei, undeva pe la maturitate, când ea se înțelege şi se acceptă, cu toate alegerile făcute până în momentul acestei "reflecții". În acest moment, ea știe foarte bine ce-și dorește și decide că va merge mai departe prin viață, cum altfel decât "frumos", pentru că nu anii din viața ei sunt acum importanți, ci viața din anii ei!

Sharon Stone a spus ceva foarte frumos, cumva o altă exprimare a ideii de mai sus: "Nu simt nevoia să-mi ascund vârsta. Nu vreau decât să fiu o femeie care arată, la vârsta ei, cât de bine este cu putință." 

Femeie, fii conștientă de frumusețea ta interioară pentru că asta se reflectă în exterior! Strălucirea din ochii tăi este un motiv care atrage priviri și naște zâmbete! Iar cine ajunge să-ți cunoască și sufletul... aș putea spune... a cunoscut ... cea mai frumoasă femeie din lume...

marți, 7 octombrie 2014

Răbdare pentru mama mea

“O las pe mama să-mi spună despre toate dezastrele de care aude la televizor. O ascult vorbindu-mi despre toate problemele cu care se confruntă omenirea. Nu mă deranjează să mă pună la curent cu toate bolile rudelor noastre şi cu cine a mai murit în familia mai apropiată sau mai îndepărtată. Nu mă deranjează că nu face lucrurile aşa cum îmi place mie, iubesc mâncarea pe care o face ea chiar dacă nu foloseşte cele mai sănătoase ingrediente, îmi plac hainele ei chiar dacă nu sunt din material de cea mai bună calitate, înţeleg că închide caloriferele în camerele în care nu stă pentru că vrea să facă puţină economie, o ascult cu drag povestindu-mi despre tot ce vrea, ba chiar îi pun întrebări, ca să simtă că mă interesează detalii”.
Aşa mi-a spus, cu lacrimi în ochi, prietena mea Monica, unul dintre cei mai frumoşi oameni de pe planetă. Monica mea locuieşte în Scoţia, dar pentru câteva zile a venit în vacanţă la mine şi-a m-a surprins “certându-mi“ mama pentru că face economii la sacii de gunoi şi foloseşte pungile de la cumpărături. Mi s-a părut că eram oarecum îndreptăţită să o cert. Curăţase nişte vinete, vinetele au lăsat apă, apa s-a scurs în găleată, eu am vrut să duc punga la gunoi, am lăsat o dâră de apă de-a lungul bucătăriei, ocazie cu care mi-am amintit încă o dată cum ne zgârcim noi, românii, la tărâţe şi plătim mai mult pe făină. În maşină mă plângeam Monicăi despre cât de greu este să schimbăm obiceiurile părinţilor noştri. M-a ascultat cu răbdare, după care mi-a servit dintr-o suflare toată pledoaria de mai sus.
“Eşti fix ca soră-mea. Nici ea nu are răbdare cu ei. Eu nu o supăr pe mama cu nimic niciodată pentru că nu ştiu câte zile mai are de trăit şi vreau să mă bucur de fiecare întâlnire pe care o mai am cu ea. Crezi că-i mai schimbăm noi după 70 de ani în care au făcut lucrurile într-un fel? Şi-apoi, de ce am încerca să-i schimbăm?”
Sigur că nu i-am dat imediat dreptate, dar gândindu-mă mai târziu la ce mi-a spus, n-aveam cum să nu recunosc faptul că cele mai mari aşteptări le am de la oamenii cei mai apropiaţi mie: de la mama şi de la fiică-mea.
“- Cum sunteți? l-am întrebat într-o zi pe prietenul meu care se confrunta cu aceeași problemă legat de tatăl lui.
- E un drăguț. Are cele mai bune intenții. Nu vrea decât să mă ajute. Dar după o zi în care vorbesc cu o mie de nebuni, când ajung acasă și începe și el să-mi spună diverse probleme îmi pierd răbdarea”.
Dacă mai căutăm răbdare pentru copii şi mai găsim câte un pic, pentru părinţi ne rămâne din ce în ce mai puţină. Ei sunt cei care plătesc de regulă stresul nostru, nemulţumirile cotidiene, eşecurile, alegerile greşite, deciziile mai puţin inspirate. Monica mea are dreptate. O să încerc să fac abstracţie de toate obiceiurile mamei care nu se potrivesc cu obiceiurile mele şi o să încerc să mă bucur şi să o răsplătesc pentru toată grija pe care a avut-o şi pe care o are în continuare cu noi, pentru toată răbdarea şi toată dăruirea ei. Mi-e greu să-mi imaginez cum aş vrea să fiu eu tratată de copilul meu peste câţiva ani, dar voi face acest exerciţiu de imaginaţie şi voi acţiona în consecinţă. Ceea ce vă doresc şi vouă.

preluat de pe: www.catchy.ro, un articol de Mirela Retegan

duminică, 7 februarie 2010

Ai câţi ani vrei tu să ai

Nu mă influenţează deloc reclamele, în sensul de a mă îndemna să cumpăr. Iau decizia de cumpărare în faţa raftului, în funcţie de varii criterii şi atunci cumpăr de regulă lovemark-uri, produse de care m-am îndrăgostit pentru că nu m-au dezamăgit niciodată. Deci sunt unul dintre cumpărătorii care întotdeauna vor plăti marca.

În schimb, mă emoţionează reclamele. Cele care au un mesaj care-ţi ating coarda sensibilă. "Ai câţi ani vrei tu să ai" zice o reclamă mişto



şi mă gândeam zilele trecute că este cel mai frumos răspuns care poate fi dat de către femeile mândre de anii lor, care ştiu să-şi trăiască toate vârstele într-una singură.

vineri, 29 ianuarie 2010

Aniversare

Se apropie cu paşi repezi aniversarea unei vârste foarte frumoase, 33 de ani.

Eu nu obişnuiesc să-mi fac bilanţul la sfârşitul anului calendaristic, aşa cum fac majoritatea, ci la aniversare. Atunci trag linie şi spun a trecut încă un an din viaţa mea, cu bune, cu rele...

Este o aniversare frumoasă, pe care o să o petrec în familie cu mama şi bunica mea şi apoi cu câţiva prieteni. Ce este interesant acum, este că împlinesc exact vârsta terminaţiei anului de naştere al bunicii mele, 1933. Am bunică tânără, ce mai! Şi nu numai bunică, ci şi mamă. Şi o altă fază tare, mama şi eu ne-am născut în ani la fel de frumoşi, 1955 şi, aţi ghicit, 1977.


Aşa că, la o aşa aniversare, nu se poate fără tort. Şi, ca să vă fac puţin poftă, am pregătit un tort de frişcă cu fructe şi cremă de lămâie, şi după cum vedeţi, l-am ornat cu flori cu 4 petale pentru a avea noroc tot anul. Îmi face o deosebită plăcere să-l împart cu cei dragi!


Ce-mi doresc pentru anul care vine? Să avem sănătate, atât mama şi bunica mea cât şi eu şi să mai facem multe aniversări împreună, în 3 sau ... mai mulţi, cum o vrea Dumnezeu.