Copilăria, paradisul pierdut

Am retrăit bucuria copilăriei ieri, 1 Iunie - Ziua Copiilor, în Cetatea Medievală din Tg. Mureş, datorită unei acţiuni organizate de Poşta Română în parteneriat cu FrieslandCampina România, manifestaţie destinată celor mici de ziua lor.

Programul a fost unul complex, cu dansuri populare şi cântece specifice vârstei, cu teatru de păpuşi în aer liber, cu jocuri şi concursuri în care copilaşii s-au implicat activ, sub îndrumarea cadrelor didactice.

Am fost foarte impresionată de inocenţa specifică vârstei, de felul în care copiii sunt educaţi să se comporte încă de mici şi chiar pot să spun că ne-au dat o lecţie de conduită, prin grija pe care au arătat-o pentru frumos, în cadrul în care s-a desfăşurat evenimentul. Mai concret, după ce copiii au consumat iaurturi şi dulciuri oferite lor de firma la care lucrez, au lăsat în urma lor o curăţenie exemplară, ceea ce adulţii uită de multe ori în manifestaţiile din oraş, chiar daca Tg. Mureş-ul este unul dintre cele mai curate oraşe din ţară.

Chiar dacă prezenţa mea la eveniment a fost mai mult o sarcină de serviciu, am reuşit să retrăiesc bucuria de a fi copil, mă bucur că am putut aduce celor mici o rază de lumină pe chipul lor blând şi sper că ieri şi voi aţi fost măcar puţin copii. Nu vreau să cred că, odată cu trecerea anilor, ne pierdem dreptul la copilărie, că uităm să fim copii în anumite situaţii de viaţă, pentru că, avem datoria de a ne trăi toate vârstele intr-una singură.

Lucruri de mult uitate

Vă mai amintiţi clasoarele cu timbre?

Am dat peste ele în biblioteca de la bunica şi mi-am amintit de copilărie. Ţin minte că, majoritatea dintre noi, copii fiind, ne ocupam de colecţionarea de timbre. Ce-mi amintesc este că le cumpăram de la filatelia de lângă Librăria Eminescu din Tg. Mureş şi că, cel mai spectaculos în această practică erau aşa-numitele "schimburi de timbre". Pe şanţ la bunică-mea, la Ciunga, sau printre blocurile de pe Apicultorilor din Tg. Mureş, făceam un troc după valori numai de noi ştiute.

Ce diferenţe între generaţii, copiii din ziua de azi nu ar mai gusta din savoarea acestei preocupări, ei sunt mult mai acaparaţi de jocul pe calculator care îi prinde tot mai mult, furându-le copilăria.

Cei din generaţia mea, întoarceţi-vă în timp şi priviţi mai jos câteva fotografii din clasor.

Peroni - ultima reclamă

Omul - o şansă

"Omul nu este decât o şansă, dar este responsabilul infinit al acestei şanse." - Albert Camus

Festivalul Luminii

Festivalul Luminii - spectacol de lumină şi întuneric, de imagine şi muzică şi mai ales de trăire emoţională a bucuriilor mărunte.

Aseară la Platoul Corneşti din Tg. Mureş, Organizaţia de Cercetaşi din oraş ne-au învăţat, pe cei care nu ştiam încă, să ne bucurăm de simplitate.

Ce au făcut ei, am interpretat ca fiind un efort de echipă, efort depus pe parcursul mai multor luni de muncă în atelierele de creaţie şi mai ales, finalizarea proiectului prin amplasarea şi aprinderea pe aleile de la Platou, a mai mult de 11.000 de "gulguţe", aşa au numit ei ornamentele confectionate cu multă migală din hârtie refolosibilă şi lumânărele introduse în aceste candele improvizate.

O seară feerică pe care cei mici ne-au oferit-o nouă celor mari, tocmai ca să ne amintim că viaţa este frumoasă, să învăţăm să ne îngrijim de sufletul nostru şi să-i oferim din când în când mici bucurii pe care noi, în vâltoarea vieţii, nu prea le mai acordăm multă atenţie.

Felicitări Cercetaşilor!

Lady

Tenisul - sportul alb

Dintre toate sporturile, prefer tenisul. Este un sport elegant şi care implică un control psihic desăvârşit. Până acum nu am reuşit să văd decât partide televizate. Am avut o tentativă acum 2 ani, la Sibiu la Cupa Davis, însă ne-am trezit cam târziu şi nu am mai găsit bilete (vorbesc la plural pentru că mama este mai împătimită cu tenisul decât mine, şi am fi mers împreună).

Anul acesta însă, am reuşit să mergem la Cluj la turneul BCR Tenis Partener, fiind invitate de prietenul meu Ovidiu Păunescu, el având meciuri la simplu şi la dublu în acest turneu. Aşa că, vineri am avut o zi liberă în care mi-a făcut mare plăcere să văd un meci live, mai ales că juca cineva cunoscut şi am fost cu sufletul alături de el.

Un meci frumos, spectaculos, în care s-au confruntat două generaţii cu două stiluri de joc total diferite. Chiar dacă a pierdut, Ovi este la înălţime prin stilul său de joc, prin naturaleţea cu care se mişcă pe teren şi prin pasiunea pe care o pune în joc.

Nu cred că sunt în măsură să dau lecţii, însă, îmi amintesc cu drag despre un team-building la care am participat şi la care am învăţat o lecţie de viaţă. Programul team-buildingului se desfăşura în etape în care câştigam piese ale unui puzzle. Imaginea finală era alcătuită din nişte munţi care se reflectau într-un lac, imaginii fiindu-i ataşat un citat din Confucius, citat de care îmi amintesc de multe ori când trec prin greutăţi sau situaţii neplăcute de-a lungul vieţii. Aşa că, Ovi, "Să fi învingător nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să te ridici de fiecare dată când cazi!". Felicitări pentru succesul la dublu.