Birds, by Cătălin Botezatu

De eşti femeie

De ești femeie, ridică-te și spune
Că ești a Universului minune,
Nu aștepta precum un câine hăituit
Să te recheme cel ce te-a gonit.

De ești femeie, spune-o să se știe
Că nu-i pe lume flacără mai vie
Ca tine când te dăruiești iubind.
Ridică-te și mergi, acum, zâmbind !

Să nu te-mbraci în negru sau în zeghe
Nu plânge dacă încă n-ai pereche,
Căci tu ești far și cale și lumină
Și-n tine stă puterea cea divină.

Să nu aștepți ce nu te-a meritat
Căci nu ești câine, ci ești fiică de-mpărat
Și porți în tine moștenirea toată
Ce ți-a lăsat-o Tatăl tău, odată.

De ce nu te privești cu ochii tăi
Și-asculți la glasul celor mici și răi ?
Ori încă n-ai aflat nici pân-acum
Că cei mai slabi se pierd, ades, pe drum ?

De ești femeie, ridică-te și mergi
Pe drumul ce tu singură-l alegi
Și nu te-mpiedica de câte-un cui
Ce-și spune un Adio, numai lui.

De ești femeie, fii și fi-le lor
Acelora ce te iubesc și vor
Să știe că nu e nici o scânteie
Mai luminoasă , cum ești tu, Femeie !

De eşti femeie - Dori Lederer

Culori

Mai frumoasă

De mână cu Dumnezeu

"Când eşti mic, Dumnezeu se plimbă cu tine de mână prin lume. Îl ţii strâns. La un moment dat vă opriţi într-un loc cu multă lume şi culori. Dumnezeu îţi spune că lipseşte puţin şi revine. Te roagă să-l aştepţi în locul unde v-aţi oprit. Apoi pleacă. Tu aştepţi puţin în loc, dar lumea şi culorile te atrag către un bâlci cu căluşei.

Te plimbi, te uiţi, te învârţi, apoi vrei să te întorci la locul în care te-a lăsat Dumnezeu. Nu mai reuşeşti. E multă lume şi nu ştii exact de unde ai plecat. Din acel moment îl vei tot căuta. Ştii că nu te-a părăsit, dar nu îi mai poţi fi atât de aproape. Unii oameni nu părăsesc locul şi Dumnezeu se întoarce, îi ia de mână şi merg împreună mai departe...

Ceilalţi..."

preluat de pe tudorchirila.blogspot.com; Exerciţii de echilibru - Tudor Chirilă

My Shoes

"Eşti frumos!"

"... În Decembrie 2008, într-o seară, mă pregăteam să merg spre o şedinţă foto, eram în maşină cu mama şi o profesoară de make-up. Până la acel moment nu avusem nici un prieten român. Eram la volan şi am intrat pe o stradă pe care am văzut un bărbat cu totul special... Şi i-am zis mamei: "mamă, uite ce bărbat frumos!" Şi nu ştiu cum, parcă Dumnezeu mi-a luat mâna şi mi-a luat minţile şi am făcut ceva ce nu am făcut în viaţa mea! Am deschis geamul şi am strigat "Eşti frumos!" Asta în mijlocul străzii, eu conducând maşina... Aproape că nu poţi să crezi că sunt adevărate anumite lucruri care ţi se întâmplă chiar ţie. E karma?... Două persoane care au destinul de a fi împreună trebuie să fie împreună şi destinul găseşte orice mijloace pentru a-i aduce alături? Ţin minte că am oprit maşina în mijlocul străzii, pentru că nici nu mă mai interesa că în spatele meu sunt alte vehicule. Iar el a venit spre mine la geamul maşinii şi m-a întrebat: "Aţi spus ceva? S-a întâmplat ceva?" Iar eu n-am avut ce să fac, aşa că am recunoscut sincer că am strigat că ... e frumos. Mi-a răspuns: "Şi Dumneavoastră sunteţi frumoasă!" Iar eu m-am trezit vorbind: "Dar nu sunt machiată şi nu sunt nici aranjată", iar el a replicat firesc, mai departe: "Aaa!, aşa se cunoaşte o femeie când este într-adevăr frumoasă, când este nemachiată şi când te trezeşti cu ea dimineaţa..." - Giulia Nahmany, Revista Tango